Inapoi in timp: in vizita la Montreal

Pe la inceputul lui August a inceput sa devina evident ca planul nostru initial de a ne reintregi familia la sfarsitul lunii era sortit esecului.

Nenumaratele vizite libere de fiecare duminica nu dadeau nici un rezultat - doar slabe palpairi de speranta ca cineva ne va cumpara apartamentul, care se stingeau mai rapid decat un chibrit in furtuna (ah, de cand tineam sintagmele astea in mine)

Prima tentativa a fost sa-mi caut bilete de Montreal, cu gandul sa aterizez fara sa stie nimeni si sa ii bat la usa Mariei si lui Luca, sa vad ce zic. Dupa ce am vazut cat de scumpe sunt biletele si, mai mult, ca un bilet pentru mine Sydney-Montreal-Sydney costa cat 2 bilete Montreal-Sydney-Montreal (pentru Maria si Luca) la un loc, m-am hotarat sa-i impartasesc si ei planul, in caz ca le-ar fi suras sa vina ei o saptamana la Sydney, pana sa inceapa Luca scoala.

Pana la urma ne-am hotarat sa vin eu la Montreal, in caz ca mai sunt treburi de aranjat... Si bine am facut: dupa cum s-a dovedit ulterior, nici ca s-ar fi putut lega evenimentele mai bine (afara doar daca am fi reusit sa vindem apartamentul...)

Am pierdut vreo doua nopti cautand bilete de avion mai ieftine. Pretul normal se invartea pe la vreo 3500$ si am reusit pana la urma sa gasesc cu 2500$, profitand si de reducerea de 100$ pe care US Airways mi-au dat-o pentru ca la zborul spre Sydney din aprilie am pierdut legatura la San Francisco din cauza unui zbor de-al lor care a intarziat.

Mi-am luat liber o saptamana de la servici (reusisem sa acumulez 5 zile de concediu in cele 3 luni pe care le lucrasem pana atunci) si pe 14 august (o zi dupa ziua Mariei) am purces-o la drum care Montreal.

2008-08-14_Sydney-Montreal

Fiindca am cautat bilete mai ieftine, am zburat din mai multe bucati: Sydney - Aukland, Aukland - Los Angeles, Los-Angeles - Philadelphia, Philadelphia - Montreal. Am ajuns la Montreal vineri dimineata si am luat autobuzul de la aeroport pana acasa. Ce sentiment ciudat sa ajung "acasa", si sa gasesc verde si abundent tot ce lasasem sub zapada in aprile...

Am luat masina (cu volanul pe partea normala) si am plecat sa o iau pe Maria de la servici dupa care sa mergem sa il luam pe Luca de la tabara de calarie.

Luca nu stia nimic. Maria l-a adus in brate cu spatele la mine, si dupa ce m-a vazut, primele 5 minute n-a facut decat sa ma ia in brate (cand isi aducea aminte) si sa zica "Taaati !". Dupa care ne-a aratat (si el si Dan dealtfel) ce-au invatat in tabara: sa tesale caii (fiecare avea calutul lui, pe al lui Luca il chema Teddy), sa le curete copitele, sa-i inseueze, sa stranga saua si harnasamentul si sa-le aranjeze la locul lor. La sfarsit au defilat cu totii calare prin fata parintilor mandri nevoie mare.

Si pentru prima oara dupa aproape 5 luni, ne-am intors impreuna acasa. Am trecut pe la Pacepi prin La Preria lor, sperand sa-i surprindem, dar parca poti sa o prinzi pe Olga pe nepregatite? Bineinteles ca ne-a vazut venind si toata incercarea mea de a o speria a esuat lamentabil, ea primindu-ma cu traditionalul "Haaai Vintila, ca te-am vazut pe geam!"

2008-08-15_Luca in tabara de calarie

Sambata a fost la fel de palpitant. In primul rand, pentru ca urmare a unor evenimente care se precipitasera in ultimele cateva zile, am reusit sa incredintam casa unei familii de chilieni. Pe limba mea, asta insemna ca nu ne ramanea decat sa impachetam, sa vindem masina, sa luam biletele de avion, eu sa ma intorc la munca si sa ne vedem cu totii (cu Maria si Luca) in Sydney.

Al doilea motiv pentru o sambata reusita, a fost ca de luni de zile am incercat frustrarea mailurilor din Montreal zburand incoace si incolo, din petrecere in petrecere si din weekend in weekend. Am avut in sfarsit sansa sa vad tanara si vesela gasca adunata la ziua lui Nicky (bineinteles Pool-party la Fleicutz). Iar spre seara, sa iesim cu totii de ziua Mariei, la un restaurant pe care il incercasem cu Sultanii pentru prima oara asta-iarna, pe o furtuna de zapada cum rar ne fusese dat sa vedem.

Bucurie mare sa va revad pe toti, nu cred ca mai e nevoie sa va povestesc, erati acolo. Iar pentru cei ce nu erau, a fost amuzant sa vad cum s-au uitat Codruta si (mai tarziu) Cristina la mine, ne prea stiind de unde sa ma ia... De ce om fi plecat de acolo?

2008-08-16_Ziua lui Nicky si a Mariei

Si ca si cum lucrurile ar fi intrat in normal, saptamana urmatoare am facut revizia la masina (pe care trebuia sa o pregatim de vanzare, nu?), am iesit cu baietii (Luca si Paul) in cartierul chinezesc,

2008-08-17_Montreal - cu baietii in cartierul chinezesc

ne-am certat cu dealer-ul Honda si l-am convins sa ne transfere contractul de lease al masini catre (cine altcineva decat) familia de chilieni care urma sa ne ocupe apartamentul, si nu in ultimul rand am chemat "impachetatorii" care au pus in cutii ce am considerat noi mai important din trecutul nostru canadian si le-au imbarcat catre ceea ce am considerat a fi viitorul nostru australian.

Cu toate lucrurile puse la punct (si cu sufletul greu, ca sa fiu sincer), si dupa inca o intalnire scurta vineri seara cu prietenii pe care cu greu o sa-i putem inlocui pe meleagurile astea mai insorite, sambata urmatoare am purces la drum inapoi catre Sydney, din Burlington, unde m-au condus, cu drag, Olga, Dan si Emma, alaturi, evident, de Maria. De la Luca imi luasem ramas bun cu o seara inainte, el era ocupat cu ziua Andreei :) (deh, nici n-am plecat bine din Montreal, si petrecerile au inceput iar sa se tina lant)

Uitati-va la poze, sunt vreo doua deasupra Noii Zeelande care iti taie rasuflarea.

2008-08-23_Intoarcerea la Sydney