Nu sunt un om influent. Chiar s-ar putea spune ca trebuie sa ma cam zbat pentru orice nimic. Cu toate astea, fara sa am acces la listele de pasageri pentru zborurile din Sydney (poate Jeppsen sa aiba), astazi detin o informatie confidentiala: in zborul United Airlines de azi, de la Sydney la San Francisco si mai tarziu la Philadelphia si Montreal, a fost un pasager lipsa.
Un pas mic pentru umanitate dar imens pentru mine.
Asa, ca un scurt "status report", viata noastra la momentul actual se poate rezuma in felul urmator:
- pana reusim sa ne adunam la un loc, suntem Maria si Luca hais si eu cea
- trebuie sa vindem sau sa inchiriem o din Montreal
- trebuie sa vindem masina
- trebuie sa impachetam si sa trimitem lucrurile (se pare ca fac 60 de zile cu vaporul)
- familiile ne raman prin Europa
- prietenii ne raman in Canada
- trebuie sa gasim o scoala buna pentru Luca
- trebuie sa ne gasim un apartament in Sydney
Nu cred ca cineva ne invidiaza, dar partea buna a lucrurilor e ca in 6 luni de acum, intr-un fel sau altul 6 dintre cele 8 puncte de mai sus vor fi inchise. Si cam in acelasi timp o sa vina vara, deci lucrurile nu pot sa mearga decat inspre bine.
Acum despre sederea mea in Sydney: am terminat a treia zi de munca. Am ajuns destul de tarziu la birou azi (pe la 9 si un sfert) asa ca a trebuit sa stau pana dupa 7. Acum e 8 jumate seara si sunt in autobuz. Alex se tot minuneaza cat de mult lucrez, dar oricum as da-o 10 ore de munca + 2.5 ore pe drum inseamna aproape 13 ore. Cu alte cuvinte, daca plec de acasa dimineata la 7, trebuie sa ma astept sa ajung inapoi la 8 jumate seara. De unde si nevoia sa stau mai aproape de servici. Si cum aproape de servici inseamna si aproape de centru, si de plaja, uite ca am impacat si capra si varza.
Trebuie sa luam o pauza si sa ii uram La Multi Ani Cristinei, nu? Sa fii sanatoasa si sa-ti mearga bine, imi pare rau ca nu pot sa ma bucur si eu cu voi in weekend. Sa va distrati bine (stiu ca o s-o faceti)
Aveti grija de voi (si de ai mei).
Wednesday, April 30, 2008
Tuesday, April 29, 2008
28 Aprilie - Prima zi de lucru
E soare si cald si ma indrept catre Fox Studios pentru prima zi de lucru. Mi-am pus un tricou pe mine de dimineata si ma intrebam daca o sa-mi fie frig... E foarte placut afara (cand nu intra soarele in nori) si nu m-am putut opri sa nu calculez: suntem la sfarsitul lui aprilie, ceea ce e un fel de sfarsitul lui octombrie la Montreal. Cred (sau imi place sa cred) ca e mai cald decat temperaturile de inceput de noiembrie.
Azi mai fac un test, vreau sa vad in cat timp ajung la birou. Am plecat de acasa pe la 8 fara 10 si ar trebui sa ajung la Animale la 9 jumate. Am facut 40 de minute de la Alex pana in centru si am mai stat la soare vreo 25 de minute intre autobuze, nu de alta dar ajungeam prea devreme. Intre timp, m-am apucat sa scriu la blog (ma gandesc ca deseara s-ar putea sa fiu prea rupt ca s-o fac).
----
De la Elizabeth St. am mai facut vreo 15 minute pana la receptie. Mai erau inca 3 "incepatori" dintre care 2 pe care ii cunosteam deja (australieni, lucrasem impreuna de-a lungul vremii) si un englez, tocmai coborat din avion.
Ne-au bagat pe toti in training, incepand cu turul studioului, turul Studiourilor Fox, cantina (unde ne-au si dat un sandwich la pranz) si terminand cu vreo 3 ore jumate in sala de training unde ne-au pus filme propagandiste (cu proceduri, metode de lucru, aplicatii folosite, etc).
Am ajuns in departament pe la 4, unde m-au luat de nou. Desi ceilalti au inceput sa plece pe la 6:30-7, noi ne-am oprit pe la 8, timp in care am vorbit despre proiectele in curs si cine de ce se ocupa. Eu ar trebui sa incep sapt. viitoare un proiect de analiza comparativa intre experienta cumparatoarelor la Winners vs. Zara (baietii, inlocuiti voi Winners cu "Windows 2008 64 bits" si Zara cu "Linux 64 bits"... Am vrut sa fac lectura mai cursiva doamnelor)
In pauza de masa am stat de vorba cu australienii mei. Sunt relativ tineri si fara de copii asa ca au probabil un alt punct de vedere, dar erau cu totul si cu totul pentru cartierele din sud. Mi-am dat seama ca intr-adevar astia din Sydney sunt partizani cu zonele in care traiesc, nu cred ca am auzit vreunul care sa stea in nord sa vorbeasca sudul de bine si invers.
Am ajuns acasa stors ca o lamaie. Motaiam din picioare (nu ca asta ar fi ceva nou) si abia ce-am reusit sa vorbesc cu Maria putin la telefon. Am cazut lemn pe la miezul noptii si nici ca m-am mai miscat pana la 7 jumate dimineata.
Ca sa va dau o idee de pretul abonamentelor de transport, pentru ce imi trebuie mie (doua zone) costa 43$ pe saptamana sau 473$ pe trimestru. Saptamana asta mi-am luat de 43, dar probabil de data viitoare imi iau d-ala mare. Asta in ideea ca ati vrea sa aveti o idee de cat trebuie sa cheltuiti ca sa mergeti la plaja, cand oti veni la noi. Desi v-ati putea scoate chiar mai ieftin decat atat...
Azi mai fac un test, vreau sa vad in cat timp ajung la birou. Am plecat de acasa pe la 8 fara 10 si ar trebui sa ajung la Animale la 9 jumate. Am facut 40 de minute de la Alex pana in centru si am mai stat la soare vreo 25 de minute intre autobuze, nu de alta dar ajungeam prea devreme. Intre timp, m-am apucat sa scriu la blog (ma gandesc ca deseara s-ar putea sa fiu prea rupt ca s-o fac).
----
De la Elizabeth St. am mai facut vreo 15 minute pana la receptie. Mai erau inca 3 "incepatori" dintre care 2 pe care ii cunosteam deja (australieni, lucrasem impreuna de-a lungul vremii) si un englez, tocmai coborat din avion.
Ne-au bagat pe toti in training, incepand cu turul studioului, turul Studiourilor Fox, cantina (unde ne-au si dat un sandwich la pranz) si terminand cu vreo 3 ore jumate in sala de training unde ne-au pus filme propagandiste (cu proceduri, metode de lucru, aplicatii folosite, etc).
Am ajuns in departament pe la 4, unde m-au luat de nou. Desi ceilalti au inceput sa plece pe la 6:30-7, noi ne-am oprit pe la 8, timp in care am vorbit despre proiectele in curs si cine de ce se ocupa. Eu ar trebui sa incep sapt. viitoare un proiect de analiza comparativa intre experienta cumparatoarelor la Winners vs. Zara (baietii, inlocuiti voi Winners cu "Windows 2008 64 bits" si Zara cu "Linux 64 bits"... Am vrut sa fac lectura mai cursiva doamnelor)
 |
| Biroul meu |
In pauza de masa am stat de vorba cu australienii mei. Sunt relativ tineri si fara de copii asa ca au probabil un alt punct de vedere, dar erau cu totul si cu totul pentru cartierele din sud. Mi-am dat seama ca intr-adevar astia din Sydney sunt partizani cu zonele in care traiesc, nu cred ca am auzit vreunul care sa stea in nord sa vorbeasca sudul de bine si invers.
Am ajuns acasa stors ca o lamaie. Motaiam din picioare (nu ca asta ar fi ceva nou) si abia ce-am reusit sa vorbesc cu Maria putin la telefon. Am cazut lemn pe la miezul noptii si nici ca m-am mai miscat pana la 7 jumate dimineata.
Ca sa va dau o idee de pretul abonamentelor de transport, pentru ce imi trebuie mie (doua zone) costa 43$ pe saptamana sau 473$ pe trimestru. Saptamana asta mi-am luat de 43, dar probabil de data viitoare imi iau d-ala mare. Asta in ideea ca ati vrea sa aveti o idee de cat trebuie sa cheltuiti ca sa mergeti la plaja, cand oti veni la noi. Desi v-ati putea scoate chiar mai ieftin decat atat...
Sunday, April 27, 2008
Cristos a Inviat
Aseara am fost la inviere. Biserica, spre deosebire de cele din Montreal, chiar semana a biserica romaneasca. Si se numea Sf. Maria. Asa cum am aflat din site-ul de prezentare a bisericii (daca sunteti curiosi, linkul e mai sus), preotul are "stagiul militar satisfacut". Informatia asta a stat de fapt la baza deciziei mele de a petrece Invierea la biserica lui. Oricat am stat si am cugetat, nu m-am putut deloc inchipui ascultand slujba unui parinte, oricat de mult har ar avea el, care sa nu aiba cunostinte de baza macar, de "drepti", "inainte, mars" si curatat arma.
[o sa continui mai tarziu, acum mergem sa ciocnim oua cu prietenii]
[o sa continui mai tarziu, acum mergem sa ciocnim oua cu prietenii]
Friday, April 25, 2008
Luca dixit
Am gasit un fisier mai vechi despre Luca. Fiindca mi s-au parut haioase, le pun si aici.
• 12/6/02
dintre cuvintele pe care le zice Luca: dedete (se apuca de degetele de la picioare, inca nu intelege ca si la mana are tot degete); jntr-o zi s-a apucat de degetele lui si a spus "dedete", s-a dus la Maria, "dedete", la mine "dedete", si fiindca nu mai avea la cine sa mearga, s-a dus la picioarele scaunului: dedete. Nu, Luca, scaunul n-are degete.
• 19/7/02
azi Luca a facut prima oara pipi la olita. Se aseaza de mai multa vreme pe olita (cam de vreo 6 saptamani, cand a inceput sa spuna "pipi" si "caca")
• 22/7/02 - Dictionar
Românã: mami, tati, dedete (cred ca si la pantofii lui spune tot "dedete"), ochí, baí = baie, abo/abi = arde, Olga, Iis = Iris, apa (de baut sau cand vrea sa se joace la chiuveta)
Francezã: aba = là-bas, aka = encore, apo=chapeau..
• 22/7/02
Azi am observat ca ii stie de nume pe copiii de la gradinita. Ii povesteam Mariei de Amelie, cum se murdareste ea pe toata fata cand mananca, si Luca a inceput sa zica "Ami, Ami". Asa ca i-am luat la rand, si am vazut ca spune si "Hugo" - unul dintre gemeni, "Maxim" - celalalt geaman, Toto - Hugo cel mic, are vreo 10 luni.
• 27/7/02
Alte cuvinte: usa (se pare ca inseamna si "vreau afara", capac), jo, su, Olga (o strigã tot timpul, se inteleg tare bine, in schimb de Pacepa tot ii e frica)
• 7/8/02
Deja a inceput sa spuna cuvinte in serie. Repeta tot ce aude si saluta toata lumea pe strada, in toate limbile: hi, allô, boju (bonjour), ca va, hola, pa-pa, bye-bye, tato (à tantôt), ova (au revoir).
• 15/8/02
Sandalele au un nume! Nu se mai cheama tot "dedete", acuma sunt "adal". Biscuitii sunt "bisi", avionul e "obu"
• xx/xx/04
Tati, nu se spune Picasso... Se spune Pikachu !
• 12/4/06
"Tati, nu mai vreau sã mã fac pilot de navã spatialã. Vreau sã mã fac cântãtor la ghitarã.
Sau... nu pot sã mã fac amândouã?"
''Stiu: vreau sã învãt sa fac filme. Si vreau sa fac filmul. Actor vreau sã fiu"
• 5/6/06
În autobuzul cãtre scoala, din senin:
Daddy?
Number 1, I'm going to wash an alien.
Number 2, I'm going to wash a rabbit.
Number 3, I'm going to wash a sea turtle.
And number 4, I'm gonna give your hair back.
• 12/6/02
dintre cuvintele pe care le zice Luca: dedete (se apuca de degetele de la picioare, inca nu intelege ca si la mana are tot degete); jntr-o zi s-a apucat de degetele lui si a spus "dedete", s-a dus la Maria, "dedete", la mine "dedete", si fiindca nu mai avea la cine sa mearga, s-a dus la picioarele scaunului: dedete. Nu, Luca, scaunul n-are degete.
• 19/7/02
azi Luca a facut prima oara pipi la olita. Se aseaza de mai multa vreme pe olita (cam de vreo 6 saptamani, cand a inceput sa spuna "pipi" si "caca")
• 22/7/02 - Dictionar
Românã: mami, tati, dedete (cred ca si la pantofii lui spune tot "dedete"), ochí, baí = baie, abo/abi = arde, Olga, Iis = Iris, apa (de baut sau cand vrea sa se joace la chiuveta)
Francezã: aba = là-bas, aka = encore, apo=chapeau..
• 22/7/02
Azi am observat ca ii stie de nume pe copiii de la gradinita. Ii povesteam Mariei de Amelie, cum se murdareste ea pe toata fata cand mananca, si Luca a inceput sa zica "Ami, Ami". Asa ca i-am luat la rand, si am vazut ca spune si "Hugo" - unul dintre gemeni, "Maxim" - celalalt geaman, Toto - Hugo cel mic, are vreo 10 luni.
• 27/7/02
Alte cuvinte: usa (se pare ca inseamna si "vreau afara", capac), jo, su, Olga (o strigã tot timpul, se inteleg tare bine, in schimb de Pacepa tot ii e frica)
• 7/8/02
Deja a inceput sa spuna cuvinte in serie. Repeta tot ce aude si saluta toata lumea pe strada, in toate limbile: hi, allô, boju (bonjour), ca va, hola, pa-pa, bye-bye, tato (à tantôt), ova (au revoir).
• 15/8/02
Sandalele au un nume! Nu se mai cheama tot "dedete", acuma sunt "adal". Biscuitii sunt "bisi", avionul e "obu"
• xx/xx/04
Tati, nu se spune Picasso... Se spune Pikachu !
• 12/4/06
"Tati, nu mai vreau sã mã fac pilot de navã spatialã. Vreau sã mã fac cântãtor la ghitarã.
Sau... nu pot sã mã fac amândouã?"
''Stiu: vreau sã învãt sa fac filme. Si vreau sa fac filmul
• 5/6/06
În autobuzul cãtre scoala, din senin:
Daddy?
Number 1, I'm going to wash an alien.
Number 2, I'm going to wash a rabbit.
Number 3, I'm going to wash a sea turtle.
And number 4, I'm gonna give your hair back.
23-25 Aprilie
De trei saptamani, de cand am ajuns aici, ploua cu spume. Acum cateva zile incepuse sa ma deprime: o fi mai cald decat la noi, dar daca e sa ne ploua in halul asta, o sa ni se inmoaie oasele dupa primele 2 luni si in 2-3 ani ne mananca si reumatismul si rugina.
Se pare totusi ca nu e tot timpul asa, si ca una peste alta faptul ca a plouat acum atata timp e foarte bine pentru Sydney, care se stie ca duce lipsa de apa...
Intr-una din zilele astea ploioase, mi-am luat inima in dinti si m-am dus sa iau filtrele pentru "Beautifying Machine" a Dorinei. Pentru cei care nu sunt in tema, Dorina este cosmeticiana care contribuie la punerea in evidenta a frumusetii intrinseci a nevestelor noastre (respective). Este, daca vreti, un fel de Culuri a tenului frumos.
Am reusit sa ajung la depozitul de filtre (care arata cam ca niste OBuri) dupa ce am schimbat 3 autobuze infruntand torente de ploaie in statii si dupa ce m-am ascuns (de o asemenea ploaie) vreo 20 de minute sub un acoperis din parcul Sydney. Rezultatul a meritat efortul, doamnele inimilor noastre vor fi la fel sau chiar mai frumoase, filtrele sunt in posesia mea, obiectivul a fost atins. Mai am sa trimit pachetelul in Canada, si misiunea e indeplinita.
La intoarcere n-am mai luat autobuzele (ploaia se oprise) si am luat-o pe jos pret de vreo 7 kilometri, prin felurite cartiere in care nu v-as sugera sa va duceti, nu neaparat periculoase dar cu siguranta "defavorizate". Din pacate nu am poze pentru ca mi se terminasera bateriile dar inchipuiti-va o plimbare de o ora jumate de-a lungul unui Lipscani nu foarte populat, dar cu aceeasi densitate de magazine mici si restaurante indiene. Plimbarea a fost placuta dar daca am fi vazut numai cartierul asta din Sydney, cu siguranta nu ne-ar fi trecut prin cap sa ne mutam din Montreal. Am trecut prin Newtown (cartierul de va vorbeam), Darlington, pe langa University of Sydney si UTS (University of Technology Sydney) [tot dau exemple, poate poate o sari Ursuletul sa-mi spuna unde o sa mearga Mihai], din nou prin Haymarket si cartierul chinezesc si am ajuns inapoi pe George Street care duce spre QVB pana in Circular Quay.
Joi a fost o ploaie cu muci (din nou). Singurul obiectiv era sa vizitez un apartament, pe care nu ca l-as fi luat, dar ar fi fost interesant, daca timing-ul ar fi permis. Detalii despre apartament, daca vreti, aici. I-am lasat dimineata un voicemail agentei, ca sa imi confirme vizita libera (apartamentul e de inchiriat), ca sa stiu daca are sens sa bat drumul pana acolo. Nu m-a sunat pana s-a facut ora de plecare asa ca initial mi-am spus sa merg oricum, macar o sa fie ca o plimbare. Detaliul pe care l-am ignorat a fost ploaia, care pana la statia de autobuz m-a facut leoarca in nici un minut. Si atunci m-am gandit ca daca nici nu sunt sigur ca apartamentul e deschis, si ma mai si ploua pana in boxeri, nu prea e o afacere buna. Asa ca din statia de autobuz, am facut cale intoarsa si m-am resemnat acasa. Ulterior (a doua zi dimineata) mi-at seama ca am un mesaj nou pe telefon: agenta imi daduse un SMS prin care imi confirma vizita de la 5:30... dar era prea tarziu. [Calul plecase]
Vineri a fost Anzac Day (ziua cand Australieni si Neo Zelandezii au debarcat in Gallipoli, in 25 aprilie 1915, in prima actiune militara importanta a lor din primul razboi mondial (alte detalii aici). Ziua incepe cu comemorari la 5 fara 20 dimineata (trebuie sa fie la aceeasi ora cu ora la care s-a petrecut evenimentul in Gallipoli acum 93 de ani) si participa foaarte multa lume. Notabil...
Tot vineri, am cunoscut doi prieteni de-ai lui Alex si Carmen (si ai lui Adi si Tutu) care aveau un cockatoo sulphur crest (cu creasta galbena) care era ca un copil. Sau ca un catel. Statea la mangaiat, se juca cu tine, daca plecai te tragea cu ciocul de tricou ca sa mai stai, iti intindea mana ca sa vina la tine, facea caca numai la colivie, vorbea doua limbi (in franceza si engleza). Avea deja 19 ani, dar asta nu e nimic comparabil cu cei 110-115 ani pe care ii traiesc.
Am mai trecut noi prin magazine felurite (prin Chatswood si Eastwood) dar scopul principal al serii a fost COZONACUL:
Se pare totusi ca nu e tot timpul asa, si ca una peste alta faptul ca a plouat acum atata timp e foarte bine pentru Sydney, care se stie ca duce lipsa de apa...
Intr-una din zilele astea ploioase, mi-am luat inima in dinti si m-am dus sa iau filtrele pentru "Beautifying Machine" a Dorinei. Pentru cei care nu sunt in tema, Dorina este cosmeticiana care contribuie la punerea in evidenta a frumusetii intrinseci a nevestelor noastre (respective). Este, daca vreti, un fel de Culuri a tenului frumos.
Am reusit sa ajung la depozitul de filtre (care arata cam ca niste OBuri) dupa ce am schimbat 3 autobuze infruntand torente de ploaie in statii si dupa ce m-am ascuns (de o asemenea ploaie) vreo 20 de minute sub un acoperis din parcul Sydney. Rezultatul a meritat efortul, doamnele inimilor noastre vor fi la fel sau chiar mai frumoase, filtrele sunt in posesia mea, obiectivul a fost atins. Mai am sa trimit pachetelul in Canada, si misiunea e indeplinita.
La intoarcere n-am mai luat autobuzele (ploaia se oprise) si am luat-o pe jos pret de vreo 7 kilometri, prin felurite cartiere in care nu v-as sugera sa va duceti, nu neaparat periculoase dar cu siguranta "defavorizate". Din pacate nu am poze pentru ca mi se terminasera bateriile dar inchipuiti-va o plimbare de o ora jumate de-a lungul unui Lipscani nu foarte populat, dar cu aceeasi densitate de magazine mici si restaurante indiene. Plimbarea a fost placuta dar daca am fi vazut numai cartierul asta din Sydney, cu siguranta nu ne-ar fi trecut prin cap sa ne mutam din Montreal. Am trecut prin Newtown (cartierul de va vorbeam), Darlington, pe langa University of Sydney si UTS (University of Technology Sydney) [tot dau exemple, poate poate o sari Ursuletul sa-mi spuna unde o sa mearga Mihai], din nou prin Haymarket si cartierul chinezesc si am ajuns inapoi pe George Street care duce spre QVB pana in Circular Quay.
 |
| 2008-04-25 |
Joi a fost o ploaie cu muci (din nou). Singurul obiectiv era sa vizitez un apartament, pe care nu ca l-as fi luat, dar ar fi fost interesant, daca timing-ul ar fi permis. Detalii despre apartament, daca vreti, aici. I-am lasat dimineata un voicemail agentei, ca sa imi confirme vizita libera (apartamentul e de inchiriat), ca sa stiu daca are sens sa bat drumul pana acolo. Nu m-a sunat pana s-a facut ora de plecare asa ca initial mi-am spus sa merg oricum, macar o sa fie ca o plimbare. Detaliul pe care l-am ignorat a fost ploaia, care pana la statia de autobuz m-a facut leoarca in nici un minut. Si atunci m-am gandit ca daca nici nu sunt sigur ca apartamentul e deschis, si ma mai si ploua pana in boxeri, nu prea e o afacere buna. Asa ca din statia de autobuz, am facut cale intoarsa si m-am resemnat acasa. Ulterior (a doua zi dimineata) mi-at seama ca am un mesaj nou pe telefon: agenta imi daduse un SMS prin care imi confirma vizita de la 5:30... dar era prea tarziu. [Calul plecase]
Vineri a fost Anzac Day (ziua cand Australieni si Neo Zelandezii au debarcat in Gallipoli, in 25 aprilie 1915, in prima actiune militara importanta a lor din primul razboi mondial (alte detalii aici). Ziua incepe cu comemorari la 5 fara 20 dimineata (trebuie sa fie la aceeasi ora cu ora la care s-a petrecut evenimentul in Gallipoli acum 93 de ani) si participa foaarte multa lume. Notabil...
Tot vineri, am cunoscut doi prieteni de-ai lui Alex si Carmen (si ai lui Adi si Tutu) care aveau un cockatoo sulphur crest (cu creasta galbena) care era ca un copil. Sau ca un catel. Statea la mangaiat, se juca cu tine, daca plecai te tragea cu ciocul de tricou ca sa mai stai, iti intindea mana ca sa vina la tine, facea caca numai la colivie, vorbea doua limbi (in franceza si engleza). Avea deja 19 ani, dar asta nu e nimic comparabil cu cei 110-115 ani pe care ii traiesc.
Am mai trecut noi prin magazine felurite (prin Chatswood si Eastwood) dar scopul principal al serii a fost COZONACUL:
 |
| 2008-04-26 |
Tuesday, April 22, 2008
22 Aprilie - club de inot
Incep sa realizez (cu o oarecare strangere de inima) ca de luni incep sa lucrez si n-o sa mai am atat de mult timp liber. De exemplu, dimineata la sculare imi permiteam luxul sa vorbesc cu Maria pe Skype, sa vad ce mai face Luca, sa plec relaxat pe la 10 inspre oras si odata ajuns acolo sa ma gandesc numai "cam in ce directie as vrea sa o iau".
Dar de-acus, zise el cu glas sfarsit, ridicand un piciorus... Dar de-acus s-a ispravit.
Asa ca azi am incercat sa profit pe cat posibil, si sa iau centrul la picior. Am plecat din Haymarket (cartierul care gazduieste Chinatown) si am luat-o usurel de-a lungul George Street inspre Circular Quay. Centrul e foarte circulat si agitat, o multime de oameni care misuna pe trotuare si masini care circula pe sens invers. E ciudat sa observi ca majoritatea oamenilor care lucreaza in CBD sunt imbracati in alb si negru: costum negru cu camasa alba ei, bluze albe si fuste/haine negre ele. Printre ei mai vezi rataciti ca mine, lucratori de alte genuri (gen cols bleus) sau oameni veniti pur si simplu la cumparaturi, imbracati in culori mai variate. Dar altfel, mult alb si negru. Si nu pot sa zic ca e monoton, ci doar ciudat.
De pe George Street am urcat pe langa Town Hall si QVB si am facut-o la stanga pe Grosvenor, de unde am intrat inspre Harbour Bridge. Mi-a luat vreo jumatate de ora sa-l traversez, pentru ca era imposibil sa treci peste el fara sa te opresti si sa te uiti la Opera House (pe care n-am mai fotografiat-o cu asa frenezie ca data trecuta, ca sa nu va plictisesc), la Kiribilli, cartierul de peste apa de Circular Quai, la blocurile inalte din city si nu in ultimul rand la podul insusi.
La celalalt capat al podului (cel din Milson Point) se gaseste piscina olimpica, o "minune tehnica" construita in 1936, cand avea cel mai sofisticat sistem din lume de filtrare a apei. Zice-se ca s-au stabilit in ea nu mai putin de 86 de recorduri mondiale la inot.
Cand veniti in Australia, sa nu faceti ca mine greseala sa intrebati de "Swimming Club", pentru ca un Club poate fi de golf, de cricket, de bowling (d-ala jucat pe iarba, nu de alde Kingpin) si la care in general membership-ul costa cateva zeci de mii pe an). Ceea ce noi numim club de inot, acolo se numesc "swimming squads". Am aflat amanuntele astea cand am fost sa ma interesez de club de inot pentru Luca. Am dat acolo peste un antrenor care antrena 6 tineri de vreo 16-17 ani. Mi-a lasat o impresie buna (si mi-a dat si cateva informatii) asa ca l-am cautat pe Internet sa vad ce-a mai facut in viata lui (era fost inotator, inalt, cu 48 la picior acum alb in cap - o sa vedeti pozele neclare din care puteti deduce orice va indeamna imaginatia). Il cheama Steve Badger (iar clubul este "The Badger Swim School") si i-am gasit numele aici. M-a intrebat unde inoata Luca si i-am zis "in Canada". - Bine, dar unde in Canada? - In Montreal. - In Montreal unde? m-a intrebat el si eu nu intelegeam unde bate, ba chiar m-am gandit ca am inteles eu (sau el) gresit. Asa ca i-am raspuns ezitant "in Pointe-Claire?" - A, da, stiu. Am trait 6 ani in Canada si cunosc bine Pointe-Claire. Mica lumea.
Mi-a dat orarele de iarna si de vara. Pui, uite cam cum arata:
Winter
AM
6:00-7:00
PM
Tu 4:00-5:00 (outdoor, 50m), 5:00-6:00 (indoor, 25m)
We 3:30-4:30, 4:30-5:30
Th 4:00-5:00 (outdoor, 50m), 5:00-6:00 (indoor, 25m)
Fr 3:30-4:30
Summer
AM
Mo-We 6:00-7:00
Sa 7:00-8:00, 9:00-10:00
PM
Mo-Th 3:30-4:30, 4:30-5:30
Fr 3:30-4:30, 4:30 time trials
L-am lasat sa se concentreze la antrenamentul lui (in timpul asta, supraveghea si ii mai muncea si pe copiii aia din apa.
L-am lasat acolo si am plecat din nou pe pod, de data asta la umbra inserarii. Asta a fost bine ca am mai facut cateva poze care mi s-au parut dragute cand le-am descarcat. Le gasiti aici:
Un lucru e sigur, orasul e frumos. Ramane sa ne simtim si noi bine in el.
Dar de-acus, zise el cu glas sfarsit, ridicand un piciorus... Dar de-acus s-a ispravit.
Asa ca azi am incercat sa profit pe cat posibil, si sa iau centrul la picior. Am plecat din Haymarket (cartierul care gazduieste Chinatown) si am luat-o usurel de-a lungul George Street inspre Circular Quay. Centrul e foarte circulat si agitat, o multime de oameni care misuna pe trotuare si masini care circula pe sens invers. E ciudat sa observi ca majoritatea oamenilor care lucreaza in CBD sunt imbracati in alb si negru: costum negru cu camasa alba ei, bluze albe si fuste/haine negre ele. Printre ei mai vezi rataciti ca mine, lucratori de alte genuri (gen cols bleus) sau oameni veniti pur si simplu la cumparaturi, imbracati in culori mai variate. Dar altfel, mult alb si negru. Si nu pot sa zic ca e monoton, ci doar ciudat.
De pe George Street am urcat pe langa Town Hall si QVB si am facut-o la stanga pe Grosvenor, de unde am intrat inspre Harbour Bridge. Mi-a luat vreo jumatate de ora sa-l traversez, pentru ca era imposibil sa treci peste el fara sa te opresti si sa te uiti la Opera House (pe care n-am mai fotografiat-o cu asa frenezie ca data trecuta, ca sa nu va plictisesc), la Kiribilli, cartierul de peste apa de Circular Quai, la blocurile inalte din city si nu in ultimul rand la podul insusi.
La celalalt capat al podului (cel din Milson Point) se gaseste piscina olimpica, o "minune tehnica" construita in 1936, cand avea cel mai sofisticat sistem din lume de filtrare a apei. Zice-se ca s-au stabilit in ea nu mai putin de 86 de recorduri mondiale la inot.
Cand veniti in Australia, sa nu faceti ca mine greseala sa intrebati de "Swimming Club", pentru ca un Club poate fi de golf, de cricket, de bowling (d-ala jucat pe iarba, nu de alde Kingpin) si la care in general membership-ul costa cateva zeci de mii pe an). Ceea ce noi numim club de inot, acolo se numesc "swimming squads". Am aflat amanuntele astea cand am fost sa ma interesez de club de inot pentru Luca. Am dat acolo peste un antrenor care antrena 6 tineri de vreo 16-17 ani. Mi-a lasat o impresie buna (si mi-a dat si cateva informatii) asa ca l-am cautat pe Internet sa vad ce-a mai facut in viata lui (era fost inotator, inalt, cu 48 la picior acum alb in cap - o sa vedeti pozele neclare din care puteti deduce orice va indeamna imaginatia). Il cheama Steve Badger (iar clubul este "The Badger Swim School") si i-am gasit numele aici. M-a intrebat unde inoata Luca si i-am zis "in Canada". - Bine, dar unde in Canada? - In Montreal. - In Montreal unde? m-a intrebat el si eu nu intelegeam unde bate, ba chiar m-am gandit ca am inteles eu (sau el) gresit. Asa ca i-am raspuns ezitant "in Pointe-Claire?" - A, da, stiu. Am trait 6 ani in Canada si cunosc bine Pointe-Claire. Mica lumea.
Mi-a dat orarele de iarna si de vara. Pui, uite cam cum arata:
Winter
AM
6:00-7:00
PM
Tu 4:00-5:00 (outdoor, 50m), 5:00-6:00 (indoor, 25m)
We 3:30-4:30, 4:30-5:30
Th 4:00-5:00 (outdoor, 50m), 5:00-6:00 (indoor, 25m)
Fr 3:30-4:30
Summer
AM
Mo-We 6:00-7:00
Sa 7:00-8:00, 9:00-10:00
PM
Mo-Th 3:30-4:30, 4:30-5:30
Fr 3:30-4:30, 4:30 time trials
L-am lasat sa se concentreze la antrenamentul lui (in timpul asta, supraveghea si ii mai muncea si pe copiii aia din apa.
L-am lasat acolo si am plecat din nou pe pod, de data asta la umbra inserarii. Asta a fost bine ca am mai facut cateva poze care mi s-au parut dragute cand le-am descarcat. Le gasiti aici:
 |
| 2008-04-22 |
Un lucru e sigur, orasul e frumos. Ramane sa ne simtim si noi bine in el.
Monday, April 21, 2008
21 Aprilie - A inceput distractia
M-am sculat azi dis-de-dimineata la ora 9, cu gand sa ma duc in city si sa-mi rezolv una alta.
Pe la 11 jumate am ajuns in oras (pozele le gasiti, ca de obicei, la sfarsitul mail-ului)
Primul lucru, m-am dus intins la BankWest, care promoveaza niste conturi de tranzactii online, fara taxe lunare. Parca facute pentru mine. Am aflat insa repede ca pentru a nu aplica taxele trebuie sa depui in cont cel putin 2000$ pe luna. In plus, trebuie sa ai 2 pay-slip-uri. Tradus in romaneste (si e sigur asa, pentru ca dupa aia i-am tradus duduii de la banca inapoi in engleza si mi-a confirmat ca era asa), nu pot sa-mi deschid cont decat dupa 2 luni de la angajare (salariul se plateste 1 data pe luna aici, sau cel putin la Animal Logic). Am incercat sa-i zic ca imi trebuie contul ca sa pot sa-mi vars salariul in el, in fine, imi ofereau un cont care costa totusi 3$ pe luna (enorm, fratilor, cu banii astia intr-o mie de ani arunci 36,000$) dar m-am gandit ca oricum trebuie sa ma intorc la banca atunci cand o fi sa schimb contul din 3$ in gratuit, asa ca am lasat-o moarta. Imi permiteam, ca mai aveam un cont la o alta banca, unde plateam mai mult (60,000$ in 1000 de ani)
Dupa semi-esecul de la banca am inregistrat un success rasunator cu traducerea carnetului de conducere. In numai cateva minute de la intrarea in cladirea Community Relations Commission, am reusit sa-mi iau bilet de ordine. Intr-o alta clipita, am fost chemat la ghiseu cam dupa un sfert de ora, la fel de prompt am platit si in 30 de minute eram gata (inclusiv timpul pe care l-am petrecut atarnand prin sala de asteptare si uitandu-ma in planul orasului ca sa-mi fac planul de bataie pentru dupa-amiaza.
Obiectivele amiezii erau 3:
- sa vizitez scoala din Neutral Bay (la nord de North Sydney care e la nord de Sydney Harbour),
- sa vizitez piscina olimpica din zona si sa vad ce cluburi se antreneaza acolo
- sa ma duc dupa filtre pentru Dorina, cosmeticiana care contribuie la nuantarea externa a frumusetii intrinsece a jumatatilor noastre cele mai semnificative.
AM ajuns cu autobuzul in Neutral Bay trecand peste Harbour Bridge dupa ce am plecat de pe langa QVB (Queen Victoria Building). Zona in care am coborat era de la acceptabil in sus (cred ca tocmai i-am magulit pe cetatenii care locuiesc acolo, va dati seama, daca un canadian nascut in Romania a zis despre cartierul lor ca e "acceptabil", e ceva). O sa vedeti in poze, Neutral Bay e asezat indeajuns de bine incat sa aiba vederi mirifice catre Harbour si centrul financiar al Sydney-ului.
Scoala era pustie - normal, erau in vacanta - desi in adancul sufletului si intelectului meu revuzam sa cred ca nu o sa gasesc pe cineva la administratie. Dar iata ca s-a intamplat, nu mi-a deschis nimeni usile la care am batut iar eu am ramas pret de vrei 10-15 minute sa fac poze prin curte.
Dupa ce a terminat cu scoala am luat-o un pic la ocol, sa vad ce genuri de case sunt pe acolo. Foarte frumoase, si ele si blocurile. Nu stiu cu cat se inchiriaza/vand, dar cu siguranta cu mult, o sa va tin la curent.
La piscina n-am mai ajuns pana la urma (se facuse relativ tarziu si am considerat ca mi-ar fi luat si mai mult sa sar din nou in autobuz sa ma duc pana acolo, cred ca o sa dau un telefon pana la urma). Asa ca ultimul drum pe care l-am facut a fost dupa filtrele Dorinei. Asa cum ii sade bine oricarui francez care se respecta (seful de la compania de filtre), nu mi-a rapsuns din prima la telefon, asa ca a trebuit sa pierd vremea prin zona, asteptand sa-mi returneze apelul. N-a facut-o decat la fix 5 minute dupa ce Alex m-a cules de pe unde eram si ne-am dus spre casa. Mi-a zis ca el nu e in Sydney si ca pot sa ma duc la firma sa iau filtrele fara nici o problema. Asta in cazul in care faptul ca nu raspunde nimeni la telefon nu este considerata o "problema". Am ajuns la birouri, la interfon nu mi-a rapsuns nimeni, pe mobile nimeni, cu alte cuvinte am plecat bou si-am venit vaca, ne-am intors degeaba si am plecat tot fara filtre.
Bilant: 33% din obiective atinse, ceea ce comparat cu rata de reusita a bastinasilor din Colentina la facultatile de inginerie in constructii , este un procent nici mai mult nici mai putin decat o fractiune exprimata in parti pe suta de unitati, si asta fara sa transferam din sistemul imperial in cel metric si uite asa am reusit sa nu fac nici o afirmatie concreta vizand nativii din Colentina Est.
Delectati-va cu pozele, mai e si maine o zi:
Pe la 11 jumate am ajuns in oras (pozele le gasiti, ca de obicei, la sfarsitul mail-ului)
Primul lucru, m-am dus intins la BankWest, care promoveaza niste conturi de tranzactii online, fara taxe lunare. Parca facute pentru mine. Am aflat insa repede ca pentru a nu aplica taxele trebuie sa depui in cont cel putin 2000$ pe luna. In plus, trebuie sa ai 2 pay-slip-uri. Tradus in romaneste (si e sigur asa, pentru ca dupa aia i-am tradus duduii de la banca inapoi in engleza si mi-a confirmat ca era asa), nu pot sa-mi deschid cont decat dupa 2 luni de la angajare (salariul se plateste 1 data pe luna aici, sau cel putin la Animal Logic). Am incercat sa-i zic ca imi trebuie contul ca sa pot sa-mi vars salariul in el, in fine, imi ofereau un cont care costa totusi 3$ pe luna (enorm, fratilor, cu banii astia intr-o mie de ani arunci 36,000$) dar m-am gandit ca oricum trebuie sa ma intorc la banca atunci cand o fi sa schimb contul din 3$ in gratuit, asa ca am lasat-o moarta. Imi permiteam, ca mai aveam un cont la o alta banca, unde plateam mai mult (60,000$ in 1000 de ani)
Dupa semi-esecul de la banca am inregistrat un success rasunator cu traducerea carnetului de conducere. In numai cateva minute de la intrarea in cladirea Community Relations Commission, am reusit sa-mi iau bilet de ordine. Intr-o alta clipita, am fost chemat la ghiseu cam dupa un sfert de ora, la fel de prompt am platit si in 30 de minute eram gata (inclusiv timpul pe care l-am petrecut atarnand prin sala de asteptare si uitandu-ma in planul orasului ca sa-mi fac planul de bataie pentru dupa-amiaza.
Obiectivele amiezii erau 3:
- sa vizitez scoala din Neutral Bay (la nord de North Sydney care e la nord de Sydney Harbour),
- sa vizitez piscina olimpica din zona si sa vad ce cluburi se antreneaza acolo
- sa ma duc dupa filtre pentru Dorina, cosmeticiana care contribuie la nuantarea externa a frumusetii intrinsece a jumatatilor noastre cele mai semnificative.
AM ajuns cu autobuzul in Neutral Bay trecand peste Harbour Bridge dupa ce am plecat de pe langa QVB (Queen Victoria Building). Zona in care am coborat era de la acceptabil in sus (cred ca tocmai i-am magulit pe cetatenii care locuiesc acolo, va dati seama, daca un canadian nascut in Romania a zis despre cartierul lor ca e "acceptabil", e ceva). O sa vedeti in poze, Neutral Bay e asezat indeajuns de bine incat sa aiba vederi mirifice catre Harbour si centrul financiar al Sydney-ului.
Scoala era pustie - normal, erau in vacanta - desi in adancul sufletului si intelectului meu revuzam sa cred ca nu o sa gasesc pe cineva la administratie. Dar iata ca s-a intamplat, nu mi-a deschis nimeni usile la care am batut iar eu am ramas pret de vrei 10-15 minute sa fac poze prin curte.
Dupa ce a terminat cu scoala am luat-o un pic la ocol, sa vad ce genuri de case sunt pe acolo. Foarte frumoase, si ele si blocurile. Nu stiu cu cat se inchiriaza/vand, dar cu siguranta cu mult, o sa va tin la curent.
La piscina n-am mai ajuns pana la urma (se facuse relativ tarziu si am considerat ca mi-ar fi luat si mai mult sa sar din nou in autobuz sa ma duc pana acolo, cred ca o sa dau un telefon pana la urma). Asa ca ultimul drum pe care l-am facut a fost dupa filtrele Dorinei. Asa cum ii sade bine oricarui francez care se respecta (seful de la compania de filtre), nu mi-a rapsuns din prima la telefon, asa ca a trebuit sa pierd vremea prin zona, asteptand sa-mi returneze apelul. N-a facut-o decat la fix 5 minute dupa ce Alex m-a cules de pe unde eram si ne-am dus spre casa. Mi-a zis ca el nu e in Sydney si ca pot sa ma duc la firma sa iau filtrele fara nici o problema. Asta in cazul in care faptul ca nu raspunde nimeni la telefon nu este considerata o "problema". Am ajuns la birouri, la interfon nu mi-a rapsuns nimeni, pe mobile nimeni, cu alte cuvinte am plecat bou si-am venit vaca, ne-am intors degeaba si am plecat tot fara filtre.
Bilant: 33% din obiective atinse, ceea ce comparat cu rata de reusita a bastinasilor din Colentina la facultatile de inginerie in constructii , este un procent nici mai mult nici mai putin decat o fractiune exprimata in parti pe suta de unitati, si asta fara sa transferam din sistemul imperial in cel metric si uite asa am reusit sa nu fac nici o afirmatie concreta vizand nativii din Colentina Est.
Delectati-va cu pozele, mai e si maine o zi:
 |
| 2008-04-21 |
Saturday, April 19, 2008
19-20 Aprilie - Capitol nou
In ultimul timp, ocupat sau nu, constiinta mea stia ca ar trebui sa imi caut de lucru, sa imi trimit cv-ul, sa fiu pregatit sa vorbesc cu ei la telefon si sa ii conving sa ma ia din Canada si sa ma aduca in Australia. Pentru prima oara dupa multa vreme (3 ani poate?) o sa-mi permit sa consider obiectivul asta atins (desi stiu ca o sa ma intorc la el in vreo 2-3 luni de acum incolo), sa trag aer in piept si sa ma concentrez pe alte lucruri. Incepe un nou capitol, in care o sa aflam cu totii (unii implicati direct, altii de pe margine) cum o sa reusim noi sa ne transhumam de la stepa canadiana la outback-ul australian (+/- 5-10,000km)
Si pentru ca intotdeauna e bine sa iti cunosti adversarul, in cazul nostru (si pentru urmatoarele 4-5 luni), o sa ne luptam cu vanzarea/inchirierea condo-ului, lichidarea masinii, impachetatul si trimisul lucrurilor, indatoririle de contribuabil canadian (RRSP, conturi, asigurari, fond de studii, etc) si nu in ultimul rand, serviciul (Maria la Montreal, eu aici) si activitatile lui Luca (scoala, camp-uri de vara, etc)
[o sa continui mai tarziu]
...si nici nu puse voinicul palosul in cui, ca din departare un zgomot mare incepu sa se auda, si-apoi nu se mai opri pana in poarta palatului. Voinicul, curios din fire, strigã dinauntrul porti: "Cine-mi tulbura linistea palatului si imi sperie oratanile?". Si unde mi-ti aduna toate puterile, Vocea raspunse incetisor "Ai un mesaj de la Cornel, voinicule".
Ei uite cam asa, pe scurt, s-a intamplat cand m-am intors acasa si am deschis blogul ca sa continui cu scrisul, am vazut comentariul lui Cornel, care nu se lasa de loc asteptat
[sa continuam, darã]
Asta se intampla pe planseta de proiectare. In viata de zi cu zi insa (in caz ca asta va doriti sa auziti), iaca:
Sambata am fost sa cumpar casa noua. Sper sa-i placa Mariei, uitati pozele aici
Vine o zi in viata fiecarui om cand se gandeste, bai frate, am muncit o viata, hai sa ma si recompensez. Si pe principiul mai bine bogat si sanatos decat sarac si bolnav, m-am hotarat sa ne fac un cadou de tara noua.
Visez. Ca sa va introduc in context, trebuie sa va spun cu ce se ocupa Alex. Intrebat asa intr-o doara, el raspunde "eh, spal geamuri". Si-atat. Cineva mai curios, care ar vrea sa afle cum se face de un baiat destept ca el spala geamuri, ar descoperi ca, de fapt, el nu e angajat sa spele geamuri, ci are propriul lui business, ca e bagat si in carpet cleaning unde acopera o zona de 20 si ceva de mii de case si unde vinde francize, etc, etc. Cine nu e curios si se multumeste sa-si spuna in barba "vai saracul, tare amarat o mai fi..." pierde ocazia sa intre in contact cu un individ foarte "straight-forward" si inteligent, care spre deosebire de noi astilalti din campia muncii, a ales sa-si vada de propriile lui afaceri, si uite ca da roade. Acum casa din poze era a unui chinez, client de-al lui Alex. Si cum i-am dat o mana de ajutor (dupa cum se vede si in poze). Iar azi (duminica) ne-am pus amandoi pe reorganizat duba, intr-o maniera mai "Lean"...
Duminica seara e acum, iar mie imi mai ramane o saptamana de vacanta. Maine spre exemplu ar trebui sa ma duc sa-mi traduc carnetul de conducere. Ati observat vreodata ca pe carnetul nostru nu scrie nici macar in coltul cel mai nesemnificativ ca e eliberat in Canada? Quebec mare scrie, dar nimic altceva. Asa ca eu sper sa-mi pot traduce carnetul in engleza si sa imi pot lua carnetul Australian fara examen.
In orice caz, cu carnet sau fara, va dau de veste.
Pup,
eu
P.S. Trebuie musai sa cititi comentariile lui Cornel. Am ras cu lacrimi de initiativele tuturor (multumesc Doru pentru sugestia cu bicicleta)
...
Si pentru ca intotdeauna e bine sa iti cunosti adversarul, in cazul nostru (si pentru urmatoarele 4-5 luni), o sa ne luptam cu vanzarea/inchirierea condo-ului, lichidarea masinii, impachetatul si trimisul lucrurilor, indatoririle de contribuabil canadian (RRSP, conturi, asigurari, fond de studii, etc) si nu in ultimul rand, serviciul (Maria la Montreal, eu aici) si activitatile lui Luca (scoala, camp-uri de vara, etc)
[o sa continui mai tarziu]
...si nici nu puse voinicul palosul in cui, ca din departare un zgomot mare incepu sa se auda, si-apoi nu se mai opri pana in poarta palatului. Voinicul, curios din fire, strigã dinauntrul porti: "Cine-mi tulbura linistea palatului si imi sperie oratanile?". Si unde mi-ti aduna toate puterile, Vocea raspunse incetisor "Ai un mesaj de la Cornel, voinicule".
Ei uite cam asa, pe scurt, s-a intamplat cand m-am intors acasa si am deschis blogul ca sa continui cu scrisul, am vazut comentariul lui Cornel, care nu se lasa de loc asteptat
[sa continuam, darã]
Asta se intampla pe planseta de proiectare. In viata de zi cu zi insa (in caz ca asta va doriti sa auziti), iaca:
Sambata am fost sa cumpar casa noua. Sper sa-i placa Mariei, uitati pozele aici
 |
| 2008-04-19 |
Vine o zi in viata fiecarui om cand se gandeste, bai frate, am muncit o viata, hai sa ma si recompensez. Si pe principiul mai bine bogat si sanatos decat sarac si bolnav, m-am hotarat sa ne fac un cadou de tara noua.
Visez. Ca sa va introduc in context, trebuie sa va spun cu ce se ocupa Alex. Intrebat asa intr-o doara, el raspunde "eh, spal geamuri". Si-atat. Cineva mai curios, care ar vrea sa afle cum se face de un baiat destept ca el spala geamuri, ar descoperi ca, de fapt, el nu e angajat sa spele geamuri, ci are propriul lui business, ca e bagat si in carpet cleaning unde acopera o zona de 20 si ceva de mii de case si unde vinde francize, etc, etc. Cine nu e curios si se multumeste sa-si spuna in barba "vai saracul, tare amarat o mai fi..." pierde ocazia sa intre in contact cu un individ foarte "straight-forward" si inteligent, care spre deosebire de noi astilalti din campia muncii, a ales sa-si vada de propriile lui afaceri, si uite ca da roade. Acum casa din poze era a unui chinez, client de-al lui Alex. Si cum i-am dat o mana de ajutor (dupa cum se vede si in poze). Iar azi (duminica) ne-am pus amandoi pe reorganizat duba, intr-o maniera mai "Lean"...
 |
| 2008-04-20 |
Duminica seara e acum, iar mie imi mai ramane o saptamana de vacanta. Maine spre exemplu ar trebui sa ma duc sa-mi traduc carnetul de conducere. Ati observat vreodata ca pe carnetul nostru nu scrie nici macar in coltul cel mai nesemnificativ ca e eliberat in Canada? Quebec mare scrie, dar nimic altceva. Asa ca eu sper sa-mi pot traduce carnetul in engleza si sa imi pot lua carnetul Australian fara examen.
In orice caz, cu carnet sau fara, va dau de veste.
Pup,
eu
P.S. Trebuie musai sa cititi comentariile lui Cornel. Am ras cu lacrimi de initiativele tuturor (multumesc Doru pentru sugestia cu bicicleta)
...
Friday, April 18, 2008
17-18 Aprilie - Oferta semnata, interviuri si aftermath
Din capul locului trebuie sa va zic, n-am poze pentru zilele astea doua. Imi pare rau, dar si joi, si vineri, cand am plecat de acasa mi-am uitat aparatul. De nepermis, ar spune unii (stiu eu cine) dar singura explicatie valabila pe care am gasit-o este stresul sau poate lipsa lui... Sa vedem:
Pentru ingineri si nu numai, o reprezentare grafica a nivelului meu de stres. A inceput sa creasca (aproape) constant dupa plecare, cu un moment culminant vinerea trecuta, dupa care a inceput sa scada cat de cat, stiind ca cei cu care urmam sa ma vad ulterior (miercuri si joi) nu aveau neaparata nevoie de cineva, iar eu pe de alta parte eram cu contractul in inbox.
Ca sa reinnodam firul discutiei, joi m-am intalnit cu un domn de la Rising Sun Pictures. Pentru ca in prealabil discutasem cu el, eram amandoi la curent ca ei nu cauta oameni, respectiv ca eu nu caut de lucru. Asta a dus la o discutie foarte placuta, in jurul Sydney-ului, oamenilor, scolilor, imprejurimilor si chiar si a locurilor mai indepartate.
O alta realizare (si probabil ultima a saptamanaii) a fost dechiderea unui cont in banca. N-am vrut sa fac turul tuturor bancilor, asa ca am facut un sondaj de opinie, am selectat cele 2 candidate principale, le-am vizitat si am deschis contul la una dintre ele (St. George) Acum, dupa ce am ajuns acasa, am senzatia ca mai e o banca demna de luat in seama: Bank West, care nu prea are ghisee cu oameni, birouri, dar pare orientata cate online services si nu are taxe lunare.
In rest, dupa amiaza i-am dat o mana de ajutor lui Alex, care numai bine ce a inceput sa fie ocupat, si ar fi si mai fi daca n-ar ploua atata.
Vineri seara am timis mail celor 2 agenti cu care eram in contact, sa le spun ca m-am hotarat sa accept oferta de la Animal Logic. O sa incerc totusi sa ma intalnesc cu ei saptamana viitoare, sa stam la un pahar de vorba.
Iar acum ar trebui sa le dau mail alora din Canada, sa le spun pass in niste termeni cat mai amiabili. Ma refer la contractele care m-ar fi putut astepta dupa 1 mai in Montreal...
Amigos, va pup pe toti, regret ca a fost trafic aici in Sydney si n-am reusit sa livrezi nici azi cotidianul la pranz. Dar mai incerc.
Pentru ingineri si nu numai, o reprezentare grafica a nivelului meu de stres. A inceput sa creasca (aproape) constant dupa plecare, cu un moment culminant vinerea trecuta, dupa care a inceput sa scada cat de cat, stiind ca cei cu care urmam sa ma vad ulterior (miercuri si joi) nu aveau neaparata nevoie de cineva, iar eu pe de alta parte eram cu contractul in inbox.
Ca sa reinnodam firul discutiei, joi m-am intalnit cu un domn de la Rising Sun Pictures. Pentru ca in prealabil discutasem cu el, eram amandoi la curent ca ei nu cauta oameni, respectiv ca eu nu caut de lucru. Asta a dus la o discutie foarte placuta, in jurul Sydney-ului, oamenilor, scolilor, imprejurimilor si chiar si a locurilor mai indepartate.
O alta realizare (si probabil ultima a saptamanaii) a fost dechiderea unui cont in banca. N-am vrut sa fac turul tuturor bancilor, asa ca am facut un sondaj de opinie, am selectat cele 2 candidate principale, le-am vizitat si am deschis contul la una dintre ele (St. George) Acum, dupa ce am ajuns acasa, am senzatia ca mai e o banca demna de luat in seama: Bank West, care nu prea are ghisee cu oameni, birouri, dar pare orientata cate online services si nu are taxe lunare.
In rest, dupa amiaza i-am dat o mana de ajutor lui Alex, care numai bine ce a inceput sa fie ocupat, si ar fi si mai fi daca n-ar ploua atata.
Vineri seara am timis mail celor 2 agenti cu care eram in contact, sa le spun ca m-am hotarat sa accept oferta de la Animal Logic. O sa incerc totusi sa ma intalnesc cu ei saptamana viitoare, sa stam la un pahar de vorba.
Iar acum ar trebui sa le dau mail alora din Canada, sa le spun pass in niste termeni cat mai amiabili. Ma refer la contractele care m-ar fi putut astepta dupa 1 mai in Montreal...
Amigos, va pup pe toti, regret ca a fost trafic aici in Sydney si n-am reusit sa livrezi nici azi cotidianul la pranz. Dar mai incerc.
Wednesday, April 16, 2008
16 Aprilie - Alea jacta est!
In summary, we are offering you a base salary of $xx pa. You will receive 9% super on top of this. You are also being offered a $xx relocation allowance to assist with the move. The initial contract is for 6 months, but it is likely that there will be opportunities within the IT Department and Production beyond that 6 months.
Aseara am confirmat ca "da" (dupa o convorbire de 3 ore cu Maria :) )
Poate va intrebati ce-am tot discutat in astea 3 ore? Cred ca am batut in retragere in fata iminentei. Eu unul am sperat ca purtat de entuziasmul schimbarii, o sa trecem peste micile amanunte si o sa intram triumfal, cu bagaje, mobile, carti, copil (si speram, catel) intr-un oras frematand de nerabdare sa ne introduca plajelor lui.
Ei bine, nu s-a intamplat asa. Cred ca majoritatea dintre noi, daca nu toti, am trecut printr-o (singura) emigrare.
[Ok, deja, scriind fraza, mi-a trecut prin cap ca cel putin 3 dintre voi n-au venit direct din Romania].
Ideea este ca mi-aduc aminte, cand am plecat din patria muma, ardeam de nerabdare sa ma sui in avion si sa vad ce ne asteapta aici. Si, desi lasam in urma 30 de ani de viata, parca nu mi s-a parut deloc o despartire dificila. Evident ne desparteam de familii si prieteni, dar asta nu intervenea deloc intr-o intrebare (mai mult retorica) "Sa plecam? Sa nu plecam? O sa ne fie bine acolo?"
De data asta, lucrurile sunt cu totul diferite: din Romania am plecat ca din arc. Daca mi-ar fi spus cineva ca daca alerg prin avion ajung mai repede in Canada, l-as fi ascultat si as fi facut-o, cu speranta in suflet [Paranteza: pe vremea aia, nu cunosteam pe nimeni specialist, care sa lucreze, dau un exemplu la intamplare, la o firma suedeza care se ocupa cu softuri (mofturi?) pentru companiile de avioane, de unde si experienta nemasurata in ale remediilor homeopatice impotriva jet lag-ului, inchid paranteza]. Din Canada in Australia, credeti-ma, decizia e mult mai grea. In mod fundamental, se aseamana una cu alta. In detaliu, sigur exista diferente. Una are zapada de 3 metri, cealalta valuri la fel de mari. Intr-una iti intra renii prin parbriz, daca nu esti atent pe sosele, in alta te inhata rechinii, daca nu cumva te-a tras rift-ul la fund inainte. Amandoua vorbesc o moldoveneasca derivata din limbile lor originale, amandoua au teritorii vaste pe care locuiesc numai pe contur, amandoua sunt supuse Majetatii sale, regina noastra, si tot asa. Deci decizia de a parasi una pentru alta e cu mult mai dificila decat aceea de a parasi Romania pentru oricare dintre ele.
Asa ca in discutia cu Maria am luat-o de la "square 1": chiar vrem sa plecam? oare daca se mai incalzeste putin, nu ii trece Laviniei (sic) elanul ? De ce plecam? ce vrem sa obtinem acolo? o sa putem sa obtinem ce vrem? O sa ne gasim prieteni? cum o sa se simta Luca? etc etc etc
Acum o sa ma intorc putin la voi: in primul rand, cand am inceput blogul asta ne gandeam ca o sa fie doar un fel de ziar pe care il "publicam" si ca informatia o sa curga intr-un singur sens. Cand Cornel mi-a lasat primul comentariu, au trecut vreo 2zile pana sa remarc. Nu ma asteptam sa il folosim (pe blog, nu pe Cornel) ca pe o forma de dialog. Si sa stiti ca conteaza. Nu stiu pentru voi, dar de aici dintre mame saltarete ce isi poarta puii in pungi, mi se pare ca tot ce scrieti acolo (si va multumesc foarte) va aduce mai aproape si ma bucura tare si ma intristeaza si mai tare. Cornel, Codruta, Ioana, Cristina, Lavinia, Pui, multumesc pentru randuri (in blog sau pe mail) si fiti cu totii siguri ca daca ar trebui sa alegem un motiv pentru care sa ramanem in Canada, acela ati fi voi (13 + copiii)
Asa ca ieri, cand ne-am hotarat sa plecam, n-am facut-o de loc cu sufletul deschis si chiar daca n-om ajunge sa ne vizitam asa cum am tot zis in ultima vreme, gandul asta ne ajuta acum sa trecem mai usor prin toata nebunia momentului. Iar noi, naivi, speram ca n-o sa ramana doar vorbe in vant (dar sa v-aduceti saci de dormit - vi-l inchipuiti pe Sultanul dormind pe o saltea pneumatica doua saptamani? Poate il cunoasteti de mai demult si puteti. Eu nu. Asa ca am decis, impreuna cu Maria, ca o sa-i cedam dormitorul nostru).
Deci, pe scurt, incep sa lucrez pe 28 aprilie. Saptamana viitoare ma uit dupa scoli, ma interesez de carnetul de conducere, incep sa culeg informatii despre taxe, si - remotely - incepem sa ne organizam pentru plecare [Nod in gat]
Planul ar fi spre sfarsitul lui August [alt nod in gat]
Pentru cei ce nu stiu, maine (vineri) se marita sora mea. N-o cunoasteti dar daca ati cunoaste-o, v-ar placea cu siguranta. N-apuc sa merg la nunta ca sunt prea ocupat cu cautatul de lucru... Dar mi-ar fi placut. V-am spus asa, doar ca sa mai impart greutatea cu cineva :), nu va simtiti obligati sa luati robot de bucatarie si aspirator.
Poze
 |
| 2008-04-16 |
Sa va povestesc pe scurt ziua: dimineata am fost la Fin Design, un studio care se ocupa aproape exclusiv de clipuri publicitare (daca intrati la ei pe site, sa va uitati la spoturile cu Toyota, facute de Grath Davis - regizor). Un interviu in care ei nu aveau un post disponibil in mod special iar eu eram pe jumatate angajat in alta parte, iar lipsa de motivatie de ambele parti a plutit in aer pe toata durata interviului.
Dupa ce-am plecat din Darlinghurst, am trecut pe langa un cuplu care la prima vedere nu mi-a atras atentia. Pana in momentul in care mi-am dat seama ca nu e chiar normal sa vad in Sydney tricoul Canadiens (vedeti poza). Go Habs Go !
Ma duc sa ma culc, la ultimele paragrafe am atipit de 3 ori pe paragraf. Nu, nu stateam in picioare (bai cum sunt fetele astea, imediat se baga ele sa intrebe)
Un Emu - tionat
Tuesday, April 15, 2008
15 Aprilie - in asteptarea altui interviu
Nimic spectaculos in ziua asta ploioasa si - o sa radeti voi cei din Montreal - friguroasa.
Am incercat sa mai stabilesc vreo intalnire - doua pana maine, ca sa am de alege (sa macar sa imi dau seama daca as avea de ales) intre oferta animalelor cele mai logice si o potentiala alta oferta. Se pare ca n-o sa am luxul asta, intervalul e prea scurt.
Am reusit astazi totusi sa confirm un interviu maine cu Fin Design, sunt extrem de curios cum o sa decurga. In principiu nu ma astept la mare lucru, dar cum orice contact e binevenit, nu am nici un dubiu sau regret ca ma intalnesc cu ei. In plus, dupa site par destul de creativi...
De dimineata am facut cu Alex (care avea treaba prin zona) un tur pe la plajele din nord (ploua rau dealtfel). Va pun poze, sa vedeti cum e un cartier de case adevarate, un fel de Westmount, daca vreti. Am vazut golfuri, plaje, barcute, valuri, surferi, copii care luau cursuri de surf, etc.
Printre alte telefoane pe care le-am primit: Associated Press ar fi interesati dar n-au indeajuns buget, aia de la scoala care cauta un IT manager mi-au raspuns raspicat ca nu mi-au retinut candidatura (asta dupa ce mi-au mai spus-o o data saptamana trecuta, dar eu am insistat :), inca o pozitie de Field Engineer Supervisor. Vorbesc acum de cei care macar m-au sunat sau mi-au dat mailuri sa-mi spuna in "fata". De cei de care n-am auzit nimic nu va mai spun...
Copii, vroiam sa va mai sugerez ceva. Daca va uitati bine la posturile anterioare, o sa observati ca unele dintre ele au comentarii. In primul rand ca puteti lasa si voi impresii, dar in al doilea rand (care poate e chiar primul) trebuie neaparat sa savurati vorbele mestesugite ale Bardului din Amalfi.
Si nu in ultimul rand, vroiam sa multumesc tuturor celor care si-au oferit sprijinul pentru Maria si Luca. De cum ne organizam, cu siguranta o sa avem nevoie de tot suportul... Multumuim mult de tot.
Merg sa ma culc. Maine dimineata am interviu si acum e deja 2:30 noaptea.
Am incercat sa mai stabilesc vreo intalnire - doua pana maine, ca sa am de alege (sa macar sa imi dau seama daca as avea de ales) intre oferta animalelor cele mai logice si o potentiala alta oferta. Se pare ca n-o sa am luxul asta, intervalul e prea scurt.
Am reusit astazi totusi sa confirm un interviu maine cu Fin Design, sunt extrem de curios cum o sa decurga. In principiu nu ma astept la mare lucru, dar cum orice contact e binevenit, nu am nici un dubiu sau regret ca ma intalnesc cu ei. In plus, dupa site par destul de creativi...
De dimineata am facut cu Alex (care avea treaba prin zona) un tur pe la plajele din nord (ploua rau dealtfel). Va pun poze, sa vedeti cum e un cartier de case adevarate, un fel de Westmount, daca vreti. Am vazut golfuri, plaje, barcute, valuri, surferi, copii care luau cursuri de surf, etc.
 |
| 2008-04-15 |
Printre alte telefoane pe care le-am primit: Associated Press ar fi interesati dar n-au indeajuns buget, aia de la scoala care cauta un IT manager mi-au raspuns raspicat ca nu mi-au retinut candidatura (asta dupa ce mi-au mai spus-o o data saptamana trecuta, dar eu am insistat :), inca o pozitie de Field Engineer Supervisor. Vorbesc acum de cei care macar m-au sunat sau mi-au dat mailuri sa-mi spuna in "fata". De cei de care n-am auzit nimic nu va mai spun...
Copii, vroiam sa va mai sugerez ceva. Daca va uitati bine la posturile anterioare, o sa observati ca unele dintre ele au comentarii. In primul rand ca puteti lasa si voi impresii, dar in al doilea rand (care poate e chiar primul) trebuie neaparat sa savurati vorbele mestesugite ale Bardului din Amalfi.
Si nu in ultimul rand, vroiam sa multumesc tuturor celor care si-au oferit sprijinul pentru Maria si Luca. De cum ne organizam, cu siguranta o sa avem nevoie de tot suportul... Multumuim mult de tot.
Merg sa ma culc. Maine dimineata am interviu si acum e deja 2:30 noaptea.
Monday, April 14, 2008
14 Aprilie - Oferta
Motivul cu care asteptam cu nerabdare dupa-amiaza zilei de luni era - evident - intalnirea cu animalele logice. De vineri seara, de cand m-a sunat baietul care este Head of IT la ei, mi-am propus sa nu fac prea multe speculatii inainte sa ma vad cu ei. Mi-era ca pana la urma ajung ca ala din bancul cu pompa de bicicleta, si ca de cum ma vad cu ei le spun sa-si vare pompa undeva, ca mai bine ma lipsesc.
Dar mai cumpatat fiind, n-am cazut in capcana asta, si imbracandu-ma din nou in costumul de interviuri (blugi, tricou, sacoul maro pe care nu stiu cum sa-l descriu dar care merge la blugi), am purces-o catre Fox Studios. Inainte sa merg mai departe, trebuie sa fac un mic ocol, ca sa va explic de ce am pus asa accent pe tinuta: inainte de a pleca din Canada, si cum probabil stiti cu totii, am achizitionat, contra unei sume indeajuns de mari incat sa ma faca sa ma perpelesc noaptea in pat, un costum "de interviuri" adevarat, cu camasa de 70$ si cravata de 50, va dati seama cat a fost costumul. Ceea ce multi probabil nu stiti si poate nici nu va imaginati, este ca desi am avut o prima saptamana in Australia destul de activa in interviuri, n-am apucat sa port niciodata costumul. Cand intrebam de tinuta, toti ziceau aa, pai compania e la blugi si tricou, trebuie sa fii relaxat si cool, in nici un caz nu costum. Prin urmare, costumul meu cel nou e la fel de nou precum era in rafturile magazinului.
Dar, ca sa "cut to the chase": am ajuns la Animal Logic unde m-am intalnit cu Seful de la IT si cu o duduie care - asa cum aveam sa aflu ulterior - se ocupa de echipa de IT - suport de nivelul 3 si proiecte. Am iesit cu totii la o cafea - la un ceai, eu - si am trecut la subiect. Oferta, pe scurt, este pentru un proiect care dureaza vreo 6 luni, cu posibilitate mare de prelungire spre alte proiecte sau chiar permanenta. Salariul este mmm, ok (si se bazeasa pe o saptamana de lucru de 50 de ore!! in care 1 ora pe zi e pentru masa, iar restul de munca apriga). Sa zicem ca trece de baremul de calificare si ne permite sa ne mutam (cu atat mai mult cu cat, in plus, acopera si niste cheltuieli de relocare).
Nu le-am dat inca raspunsul - am preferat sa mai astept vreo 2 zile, ca sa apuc sa ma intalnesc cu alte 2 companii, si, in mod ideal, sa am o alta optiune pe masa. Dar important este ca AL e o alternativa reala, valabila, si care ar putea transforma eforturile - pana acum zadarnice - ale lui Cornel de a-si pregati placa de surf cat mai temeinic, intr-o realitate inexorabila (ah, de ani de zile astept sa folosesc cuvantul asta).
[Pauza de rumegat informatia pe care tocmai v-am dat-o]
Ne-am desparit dupa vreo ora, ramanand sa le confirm miercuri daca accept oferta, si sa incep sa lucrez pe data de 28. Taadaaa!
A doua parte a dupa-amiezii mi-am petrecut-o in Coogee. Ideea era sa vad cam cat fac cu autobuzul pana acolo (vreo 15 minute), cum e cartierul, cum e zona in care Maria gasise apartamente de inchiriat, etc.
In mod evident, apartament cum e al nostru de la Montreal nu cred ca o sa gasim sau sa ne permitem in urmatorii X ani (unde X poate avea si 2 cifre...). Cele pe care le-am vazut de inchiriat sunt in niste blocuri care arata... decent (pe dinafara, ca pe dinauntru nu le-am vazut), in care ai voie cu catei (foarte important!!) si care sunt in raza scolii South Coogee Primary (aia cu directorul plecat sa alerge Maratonul de la Boston).
Ca avantaje:
+ zona pare ok, am oprit oameni pe strada sa-i intreb cum li se pare cartierul. Mi-au zis ca sunt multumiti, ca stau de multi ani acolo si ca n-au avut niciodata probleme. Sunt si pensionari, si tineri, si familii cu copii.
+ e relativ aproape de plaja
+ e in zona unei scoli cu reputatie destul de buna si aproape de scoala franceza, daca ne-ar trece prin cap sa-l dam pe Luca acolo
Ca dezavantaje:
- se poate ajunge pe 2 drumuri spre scoala: unul care e foarte circulat si la un moment dat trotoarul dispare, si care trece pe langa un cimitir mare si foarte plin - piatra langa piatra; al doilea drum e mai linistit, dar de-a lungul lui inspre scoala sunt multe blocuri mici (de 2-3 etaje) despre care nu stiu foarte multe (de cine sunt locuite, etc)
- zona este in mod evident mai saraca decat la sud de scoala, unde sunt numai case una si una, dar pana la urma asa suntem si noi, pretul mediu al unei case in zona buna buna este de 1.5 milioane.
Am plecat de acolo pe jos si in vreo 20 de minute (poate juma' de ora) am ajuns la plaja Coogee. Alte amintiri, pentru ca acum un an jumate am fost la plaja asta exact dupa interviul (de atunci) cu Animal Logic, Luca era foarte implicat la momentul respectiv intr-un spectacol cu copii care cantau si dansau pe o scena, Maria cunoscuse o bulgaroaica/australianca acolo pe plaja si schimbau impresii... Locurile erau neschimbate, in afara de faptul ca acum era noapte (cam 8 seara) si plaja era pustie. Dar apa - nu foarte rece, iar valurile - maricele si zgomotoase, tare placut sa stai sa le auzi cum se sparg la mal.
Nu imi prea venea sa plec, dar obiectivul a fost indeplinit, am mers prin cartier seara, am vazut cat imi ia cu autobuzul, si parerea mea ca este mai mult de 70% ok.
Acum va las, e 1 jumate la pranz in Canada, 8 jumate seara in Romania si 3 jumate dimineata in Sydney, cred ca e timpul sa ma culc.
Good Night and Good Luck
 |
| 2008-04-14 |
Sunday, April 13, 2008
12-13 Aprilie, al doilea week-end
Chiar m-am bucurat cand a inceput week-end-ul. Nu ca m-as fi spetit cu munca in timpul saptamanii, dar cand s-a facut vineri seara m-am simtit si eu in vacanta. De obicei aplicam in fiecare seara (imi veneau pe Seek si pe MyCareer cate, sa zic, 40-50 de posturi, din care mi se potriveau vreo 2-3, si mai tras de par vreo 5, maaaaxim 10) dar in weekend am lasat-o mai moale. Vineri si sambata seara am avut program de vacanta, m-am reapucat de aplicat duminica seara.
Fac o paranteza aici, ca sa va povestesc un pic cam cum era programul meu intr-o zi normala. In general incepeam prin a-mi face o lista cu ce am de facut (Bogdan o sa-mi spuna acum ca intru intr-o bucla infinita). Ordinea de prioritati pentru restul era urmatoarea:
1. Mailuri de multumire (daca cumva ma intalnisem cu cineva ziua precedenta)
2. Mail-uri/telefoane de follow-up pentru posturile la care tineam mai mult (ex. Associated Press, unul de IT Manager la o scoala, un altul - prin agent - la un post de radio), in speranta ca o sa pot sa le "fur" un interviu
3. Aplicat la joburile de pe Seek / MyCareer / CareerOne. Daca pe vreunul dintre voi o sa va bata gandul, cred ca cel mai bun e Seek. La toate am puse cam aceleasi filtre: IT / Management sau Executive / IT. La Seek imi vin in medie 20-25 de anunturi pe zi (sambata si duminica scad pe la 5-6). La celelalte - cate 5-6 zilnic, din care 3-4 sunt anunturi care apar si pe Seek. Cu alte cuvinte, daca vrei sa acoperi cat mai mult din piata, foloseste-le pe toate 3. Daca vrei sa acoperi "cea mai mare parte din piata" (si cea mai semnificativa), atunci Seek e solutia. Cam asta e impresia mea.
4. Cautat alte surse alternative de joburi. Am aflat de ex. ca se va deschide un nou studio de animatie (se pare totusi ca peste vreo 6 luni - un an), am trimis informatia la unul dintre agenti, poate are de unde afla mai multe detalii.
Ei bine, toate puse cap la cap imi luau cam o zi, iar seara - respectiv in weekend - chiar ma simteam obosit.
Sambata n-am avut parte sa dorm foarte mult. M-a trezit Alex pe la 7 (e uimitor, dar ma trezesc relativ usor dimineata, e drept ca in general reuseam sa ma culc pe la 11 seara) si m-am dus cu el la niste job-uri. Alex are business-ul lui de spalat geamuri si covoare, pentru care eu am toata stima. A inceput de la 0 acum 2-3 ani iar acum are clienti constanti, a inceput sa vinda el insusi francize, in fine, jos palaria. Deci m-am dus cu el sa-i dau o mana de ajutor, desi nu sunt foarte sigur ca nu il incurcam mai mult. Dar fidel rolului meu de chibit, am legat dialoguri educative cu clientii lui. Primii (de sambata) erau niste francezi plecati din Franta pentru ca au avut de ales (el, de fapt) intre a face armata sau a lucra pentru o companie franceza din strainatate. Evident, a ales a doua varianta si nu s-a mai intors in patria muma. Foarte simpatici ei, si au gasit chiar de cuviinta sa-mi spuna ca "am reusit sa-mi insusesc bine accentul Quebecois". Am ras putin pe seama expresiilor quebecoises, mi-am mai exersat franceza si m-am hazardat sa-l intreb pe Alex daca AM terminat treaba, desi tot ce facusem eu fusese sa-i tin de vorba pe proprietarii ferestrelor proaspat curatate.
Ai doilea clienti (hmm, cu ce se acorda doilea?) erau o familie de irlandezi, interesanti si ei. Acolo i-am dat o mana mica de ajutor lui Alex (eu sapuneam ferestrele) si am bagat iar o repriza de discutii cu proprietarii, pe scurt am muncit de ma durea gura.
Ajunsi acasa pe dupa amiaza, Alex si Carmen au avut invitati (de ziua lui Carmen care tocmai ce trecuse in saptamana in care am ajuns eu). Ne-am distrat tare, s-a criticat politica regimului "comunist = labourist" din NSW, am povestit fiecare din istoriile lui mai haioase, una peste alta a fost foarte placut. Tutu si Adi (cei la care am stat acum 1 an si ceva) au venit cu fetita lor de 6 luni, care e foarte draguta si cuminte.
Duminica ne-am petrecut cea mai mare parte a diminetii dezbatand fierbinte, cu Maria pe Skype Video, Alex si Carmen (si, evident, subsemnatul), un subiect sensibil: in care zona a Sydney-ului sa ne mutam. Va scutesc de detalii, dar pe scurt - n-am ajuns la nici o concluzie: va fi in partea de Nord sau in partea de Sud? Dupa principiul "Nord si Sud - faclii in furtuna".
Dupa amiaza am fost la Gelu si Mirela, pe care ii cunoscusem (eu) cu o seara inainte. Au plecat din Romania pe vremea lui Nea Nicu (fugit peste granita, lagar, chestii d-astea) iar acum au o casa care mi-a placut foarte mult, pe undeva prin nord, nu departe totusi de city.
Iar odata seara venita, am reluat aplicatiile. Vacanta s-a terminat.
Fac o paranteza aici, ca sa va povestesc un pic cam cum era programul meu intr-o zi normala. In general incepeam prin a-mi face o lista cu ce am de facut (Bogdan o sa-mi spuna acum ca intru intr-o bucla infinita). Ordinea de prioritati pentru restul era urmatoarea:
1. Mailuri de multumire (daca cumva ma intalnisem cu cineva ziua precedenta)
2. Mail-uri/telefoane de follow-up pentru posturile la care tineam mai mult (ex. Associated Press, unul de IT Manager la o scoala, un altul - prin agent - la un post de radio), in speranta ca o sa pot sa le "fur" un interviu
3. Aplicat la joburile de pe Seek / MyCareer / CareerOne. Daca pe vreunul dintre voi o sa va bata gandul, cred ca cel mai bun e Seek. La toate am puse cam aceleasi filtre: IT / Management sau Executive / IT. La Seek imi vin in medie 20-25 de anunturi pe zi (sambata si duminica scad pe la 5-6). La celelalte - cate 5-6 zilnic, din care 3-4 sunt anunturi care apar si pe Seek. Cu alte cuvinte, daca vrei sa acoperi cat mai mult din piata, foloseste-le pe toate 3. Daca vrei sa acoperi "cea mai mare parte din piata" (si cea mai semnificativa), atunci Seek e solutia. Cam asta e impresia mea.
4. Cautat alte surse alternative de joburi. Am aflat de ex. ca se va deschide un nou studio de animatie (se pare totusi ca peste vreo 6 luni - un an), am trimis informatia la unul dintre agenti, poate are de unde afla mai multe detalii.
Ei bine, toate puse cap la cap imi luau cam o zi, iar seara - respectiv in weekend - chiar ma simteam obosit.
Sambata n-am avut parte sa dorm foarte mult. M-a trezit Alex pe la 7 (e uimitor, dar ma trezesc relativ usor dimineata, e drept ca in general reuseam sa ma culc pe la 11 seara) si m-am dus cu el la niste job-uri. Alex are business-ul lui de spalat geamuri si covoare, pentru care eu am toata stima. A inceput de la 0 acum 2-3 ani iar acum are clienti constanti, a inceput sa vinda el insusi francize, in fine, jos palaria. Deci m-am dus cu el sa-i dau o mana de ajutor, desi nu sunt foarte sigur ca nu il incurcam mai mult. Dar fidel rolului meu de chibit, am legat dialoguri educative cu clientii lui. Primii (de sambata) erau niste francezi plecati din Franta pentru ca au avut de ales (el, de fapt) intre a face armata sau a lucra pentru o companie franceza din strainatate. Evident, a ales a doua varianta si nu s-a mai intors in patria muma. Foarte simpatici ei, si au gasit chiar de cuviinta sa-mi spuna ca "am reusit sa-mi insusesc bine accentul Quebecois". Am ras putin pe seama expresiilor quebecoises, mi-am mai exersat franceza si m-am hazardat sa-l intreb pe Alex daca AM terminat treaba, desi tot ce facusem eu fusese sa-i tin de vorba pe proprietarii ferestrelor proaspat curatate.
Ai doilea clienti (hmm, cu ce se acorda doilea?) erau o familie de irlandezi, interesanti si ei. Acolo i-am dat o mana mica de ajutor lui Alex (eu sapuneam ferestrele) si am bagat iar o repriza de discutii cu proprietarii, pe scurt am muncit de ma durea gura.
Ajunsi acasa pe dupa amiaza, Alex si Carmen au avut invitati (de ziua lui Carmen care tocmai ce trecuse in saptamana in care am ajuns eu). Ne-am distrat tare, s-a criticat politica regimului "comunist = labourist" din NSW, am povestit fiecare din istoriile lui mai haioase, una peste alta a fost foarte placut. Tutu si Adi (cei la care am stat acum 1 an si ceva) au venit cu fetita lor de 6 luni, care e foarte draguta si cuminte.
 |
| 2008-04-13 |
Duminica ne-am petrecut cea mai mare parte a diminetii dezbatand fierbinte, cu Maria pe Skype Video, Alex si Carmen (si, evident, subsemnatul), un subiect sensibil: in care zona a Sydney-ului sa ne mutam. Va scutesc de detalii, dar pe scurt - n-am ajuns la nici o concluzie: va fi in partea de Nord sau in partea de Sud? Dupa principiul "Nord si Sud - faclii in furtuna".
Dupa amiaza am fost la Gelu si Mirela, pe care ii cunoscusem (eu) cu o seara inainte. Au plecat din Romania pe vremea lui Nea Nicu (fugit peste granita, lagar, chestii d-astea) iar acum au o casa care mi-a placut foarte mult, pe undeva prin nord, nu departe totusi de city.
Iar odata seara venita, am reluat aplicatiile. Vacanta s-a terminat.
Friday, April 11, 2008
11 Aprilie - Un interviu inutil, scoli si surpriza
Am inceput ziua promitator, prin a ma intalni cu agentul care mi-a aranjat interviul de la ora 11. La 10 fix eram la el in birou, am avut o discutie relaxata despre compania pe care urma sa o intalnesc (un fel de "ti-ai facut temele?" - mi le facusem - web site, etc).
Interviul de la 11 a fost o experienta pe cat de placuta si interesanta, pe atat de inutila (relativ la scopul cu care ma prezentasem). Asa cum anticipasem, pe la jumatea interviului (timp in care el mi-a prezentat cam care e organigrama companiei, iar eu i-am povestit pe scurt despre mine), a venit intrebarea "ce parere ai?" dupa care am cazut amandoi de acord ca profilul meu nu se pupa deloc cu postul lor. Aveau nevoie de un specialist .NET pur sange, care sa conduca echipa de programatori (poate stiti pe cineva ? :) ) Dupa care a doua jumatate a fost discutie libera despre piata de munca, despre Canada si Romania (ei cumparasera un soft de baza pentru activitatea lor din... Romania. Era foarte multumit). Ne-am despartit in termeni foarte buni, dupa ce mi-a dat alte contacte si mi-a spus ca daca cumva raman in Sydney, sa ramanem in legatura.
Agentul m-a sunat imediat sa vada cum a fost, si i-am spus: "foarte reconfortanta intalnirea, dar fara nici un rezultat". I-am multumit totusi pentru oportunitate, pentru ca intr-adevar a fost o discutie placuta care s-a transformat intr-un gen de networking.
Dupa interviu, drept in autobuz catre Scoala Franceza. Scoala - iertare celor carora inima le bate in ritm de Marseillaise - nu m-a impresionat de loc. In afara faptului ca se studiaza in franceza (si cred ca Luca s-ar simti mai in apele lui in felul asta) si ca este un foarte eficace mijloc de a cheltui cateva mii pe an, nu m-a izbit ca o solutie neaparat necesara. Cu atat mai mult cu cat gard in gard cu scoala franceza era scoala publica Maroubra Junction, care arata extrem de bine. Dupa ce am luat informatiile necesare pentru inscriere de la ambele scoli (la scoala franceza, conditia esentiala era sa platesti; la scoala publica era sa stai in raza lor de actiune) am plecat catre a treia scoala - obiective: South Coogee Primary.
Pe drum am oprit o mamica ce tocmai isi luase copilasul de la scoala publica, si am intrebat-o ce parere are despre scoala si despre cartier. Se mutasera in zona de vreun an jumate si erau foarte multumiti: zona le parea foarte linistita si scoala buna. Tocmai fusese renovata iar directorul se pare ca isi face treaba foarte bine.
La South Coogee, cu greu am mai prins pe cineva. Era ultima zi de scoala, elevii sunt 2 saptamani in vacanta de acum incolo. Directoarea adjuncta s-a intors din drum (cu un larg suras pe fata, imi imaginam cum ar fi fost in Romania) a descuiat scoala, biroul, fisetul, si mi-a dat o copie dupa zona de actiune si alte detalii despre scoala (printre altele faptul ca Directorul nu era in Sydney, plecase la Boston. Ca sa alerge maratonul)
Harta cu locatia scolilor si aria lor de respunsabilitate e aici:
View Larger Map
Problema majora e ca preturile caselor/apartementelor din zonele respective sunt cam mari (si pentru cumparare, si pentru inchiriere). Vedem noi ce facem....
Inainte sa trec mai departe, luati pozele:
Surpriza a venit spre seara, dupa ce Carmen ma recuperase cu masina (serviciul ei e la o strada de scoala Maroubra Junction sau de cea franceza) si ne indreptam spre casa, cu mine povestindu-i ispravile zilei. Suna telefonul (sase jumate seara, ma gandesc daca sa raspund au ba, cine ar putea sa ma sune vineri la 6 jumate?): Animal Logic (hepifitzii) care mi-au propos sa ne vedem luni, sa discutam despre un potential contract. Deci se poate, fratilor!
Va tin la curent cu ce se mai intampla.
Interviul de la 11 a fost o experienta pe cat de placuta si interesanta, pe atat de inutila (relativ la scopul cu care ma prezentasem). Asa cum anticipasem, pe la jumatea interviului (timp in care el mi-a prezentat cam care e organigrama companiei, iar eu i-am povestit pe scurt despre mine), a venit intrebarea "ce parere ai?" dupa care am cazut amandoi de acord ca profilul meu nu se pupa deloc cu postul lor. Aveau nevoie de un specialist .NET pur sange, care sa conduca echipa de programatori (poate stiti pe cineva ? :) ) Dupa care a doua jumatate a fost discutie libera despre piata de munca, despre Canada si Romania (ei cumparasera un soft de baza pentru activitatea lor din... Romania. Era foarte multumit). Ne-am despartit in termeni foarte buni, dupa ce mi-a dat alte contacte si mi-a spus ca daca cumva raman in Sydney, sa ramanem in legatura.
Agentul m-a sunat imediat sa vada cum a fost, si i-am spus: "foarte reconfortanta intalnirea, dar fara nici un rezultat". I-am multumit totusi pentru oportunitate, pentru ca intr-adevar a fost o discutie placuta care s-a transformat intr-un gen de networking.
Dupa interviu, drept in autobuz catre Scoala Franceza. Scoala - iertare celor carora inima le bate in ritm de Marseillaise - nu m-a impresionat de loc. In afara faptului ca se studiaza in franceza (si cred ca Luca s-ar simti mai in apele lui in felul asta) si ca este un foarte eficace mijloc de a cheltui cateva mii pe an, nu m-a izbit ca o solutie neaparat necesara. Cu atat mai mult cu cat gard in gard cu scoala franceza era scoala publica Maroubra Junction, care arata extrem de bine. Dupa ce am luat informatiile necesare pentru inscriere de la ambele scoli (la scoala franceza, conditia esentiala era sa platesti; la scoala publica era sa stai in raza lor de actiune) am plecat catre a treia scoala - obiective: South Coogee Primary.
Pe drum am oprit o mamica ce tocmai isi luase copilasul de la scoala publica, si am intrebat-o ce parere are despre scoala si despre cartier. Se mutasera in zona de vreun an jumate si erau foarte multumiti: zona le parea foarte linistita si scoala buna. Tocmai fusese renovata iar directorul se pare ca isi face treaba foarte bine.
La South Coogee, cu greu am mai prins pe cineva. Era ultima zi de scoala, elevii sunt 2 saptamani in vacanta de acum incolo. Directoarea adjuncta s-a intors din drum (cu un larg suras pe fata, imi imaginam cum ar fi fost in Romania) a descuiat scoala, biroul, fisetul, si mi-a dat o copie dupa zona de actiune si alte detalii despre scoala (printre altele faptul ca Directorul nu era in Sydney, plecase la Boston. Ca sa alerge maratonul)
Harta cu locatia scolilor si aria lor de respunsabilitate e aici:
View Larger Map
Problema majora e ca preturile caselor/apartementelor din zonele respective sunt cam mari (si pentru cumparare, si pentru inchiriere). Vedem noi ce facem....
Inainte sa trec mai departe, luati pozele:
 |
| 2008-04-11 |
Surpriza a venit spre seara, dupa ce Carmen ma recuperase cu masina (serviciul ei e la o strada de scoala Maroubra Junction sau de cea franceza) si ne indreptam spre casa, cu mine povestindu-i ispravile zilei. Suna telefonul (sase jumate seara, ma gandesc daca sa raspund au ba, cine ar putea sa ma sune vineri la 6 jumate?): Animal Logic (hepifitzii) care mi-au propos sa ne vedem luni, sa discutam despre un potential contract. Deci se poate, fratilor!
Va tin la curent cu ce se mai intampla.
Thursday, April 10, 2008
10 Aprilie - Papa bun?
Problema cea mai mare e ca de ce ai mai mult timp, de-aia te gandesti la mai multe prapastii. Azi de exemplu, fiindca n-am avut cu ce sa imi umplu timpul atat de intens, m-am gandit la ce ne mai asteapta in cazul "fericit" in care imi gasesc de lucru (revin mai tarziu la lista). Si cum acum mi se pare ca cea mai mare greutate e sa imi gasesc de lucru, dar ca de cum imi voi fi gasit, o sa ma gandesc ca asta a fost numai floare la ureche pe langa ce urmeaza. Hai sa vedem ce ar fi:
- recuperat Iris
- vandut/inchiriat apartamentul
- scapat de masina
- vandut din lucruri (?)
- selectat ce luam si ce nu
- impachetat lucruri
- trimis lucruri (cargo?)
- gasit scoala buna pentru Luca
- gasit club de inot pentru Luca
- gasit casa aproape de cele 2 de mai sus si, in plus, abordabila
- mutat familie
- carantina Iris
- cumparat ceara pentru surf-ul lui Cornel
- cumparat masina/motocicleta (aoleu, ce porumbel mi-a iesit)
- gasit ce sa facem cu neobisnuitul surplus de bani
Ok, cred ca am luat-o razna... ce ne trebuie ceara pentru Cornel? Ii luam o placa noua si gata.
Noutatile de azi: am mai aplicat la ceva joburi. Unul la care musai sa fac follow-up maine, ca parea interesant. La Associated Press. Poate ajung fotograf de razboi. Glumesc. Pana acum am scapat 2 aparate foto din mana. Nu cred ca o sa mearga.
In mod surprinzator, cand ziua parea sfarsita (as fi vrut sa gasesc o sintagma mai poetica pentru a descrie momentul... "cand cerul inrosit de durerea unei alte zile muribunde inghitea incet soarele ostenit de drumul lui peren", ceva de genul asta, dar parca nu-mi vine nimic...), cu alte cuvinte pe la ora 5 hop suna un telefon care, imi dau seama instantaneu cu agilitatea-mi binecunoscuta, era chiar telefonul meu: agentul cu care m-am vazut ieri, ca mi-a fixat un interviu pentru maine. Foaarte interesant, cu o agentie locala, Devotion pe numele ei. Am acceptat cu entuziasm, nu cu multa vreme inainte de a primi job description-ul. L-am citit si mi-am adus brusc aminte de bancul cu taranul care aduce o martoaga la targ, saracul animal de-abia isi tara coastele pe drumul de tara, si vine un cumparator si-l intreaba: bade, da' rau mai arata martoaga asta! macar trage bine la plug? Nu, batu-o-ar norocul. Pai si de ce-ai mai adus-o la targ? Ca s-o fac de rusine, da-o naprii. Ma intreb de ce mi-a venit in minte martoaga? Cu siguranta n-are nici o legatura cu faptul ca aia cauta un "senior .NET ceva", iar eu despre .NET stiu nici mai mult nici mai putin decat 2 lucruri: 1. Ca exista si 2. ca am un prieten (Tutu) care il mananca pe paine. Cum ultima oara cand am verificat, daca ai auzit de Luna nu te face astronaut, deduc ca in cazul in care o sa am un interviu "successful" maine, inseamna ca am facut un pas imens pentru mine dar si mai imens pentru omenire.
Pentru ca mi-am petrecut deja mai mult de jumate din sederea in Australia intre acesti 4 pereti, aplicand in dreapta si in stanga si dand telefoane, m-am gandit ca s-a cam facut timpul sa prezint cuibusorul meu de nebunii familiei si prietenilor. Am emotii. Asa ca uitati-va la poze.
Si cu asta permiteti-mi sa ma retrag, lansandu-va (pentru ca este timpul) traditionala intrebare: Papa Bun?
Eu, din pacate, astazi nu.
- recuperat Iris
- vandut/inchiriat apartamentul
- scapat de masina
- vandut din lucruri (?)
- selectat ce luam si ce nu
- impachetat lucruri
- trimis lucruri (cargo?)
- gasit scoala buna pentru Luca
- gasit club de inot pentru Luca
- gasit casa aproape de cele 2 de mai sus si, in plus, abordabila
- mutat familie
- carantina Iris
- cumparat ceara pentru surf-ul lui Cornel
- cumparat masina/motocicleta (aoleu, ce porumbel mi-a iesit)
- gasit ce sa facem cu neobisnuitul surplus de bani
Ok, cred ca am luat-o razna... ce ne trebuie ceara pentru Cornel? Ii luam o placa noua si gata.
Noutatile de azi: am mai aplicat la ceva joburi. Unul la care musai sa fac follow-up maine, ca parea interesant. La Associated Press. Poate ajung fotograf de razboi. Glumesc. Pana acum am scapat 2 aparate foto din mana. Nu cred ca o sa mearga.
In mod surprinzator, cand ziua parea sfarsita (as fi vrut sa gasesc o sintagma mai poetica pentru a descrie momentul... "cand cerul inrosit de durerea unei alte zile muribunde inghitea incet soarele ostenit de drumul lui peren", ceva de genul asta, dar parca nu-mi vine nimic...), cu alte cuvinte pe la ora 5 hop suna un telefon care, imi dau seama instantaneu cu agilitatea-mi binecunoscuta, era chiar telefonul meu: agentul cu care m-am vazut ieri, ca mi-a fixat un interviu pentru maine. Foaarte interesant, cu o agentie locala, Devotion pe numele ei. Am acceptat cu entuziasm, nu cu multa vreme inainte de a primi job description-ul. L-am citit si mi-am adus brusc aminte de bancul cu taranul care aduce o martoaga la targ, saracul animal de-abia isi tara coastele pe drumul de tara, si vine un cumparator si-l intreaba: bade, da' rau mai arata martoaga asta! macar trage bine la plug? Nu, batu-o-ar norocul. Pai si de ce-ai mai adus-o la targ? Ca s-o fac de rusine, da-o naprii. Ma intreb de ce mi-a venit in minte martoaga? Cu siguranta n-are nici o legatura cu faptul ca aia cauta un "senior .NET ceva", iar eu despre .NET stiu nici mai mult nici mai putin decat 2 lucruri: 1. Ca exista si 2. ca am un prieten (Tutu) care il mananca pe paine. Cum ultima oara cand am verificat, daca ai auzit de Luna nu te face astronaut, deduc ca in cazul in care o sa am un interviu "successful" maine, inseamna ca am facut un pas imens pentru mine dar si mai imens pentru omenire.
Pentru ca mi-am petrecut deja mai mult de jumate din sederea in Australia intre acesti 4 pereti, aplicand in dreapta si in stanga si dand telefoane, m-am gandit ca s-a cam facut timpul sa prezint cuibusorul meu de nebunii familiei si prietenilor. Am emotii. Asa ca uitati-va la poze.
 |
| 2008-04-10 |
Si cu asta permiteti-mi sa ma retrag, lansandu-va (pentru ca este timpul) traditionala intrebare: Papa Bun?
Eu, din pacate, astazi nu.
Wednesday, April 09, 2008
9 Aprilie - o zi nu tocmai buna
Spre deosebire de ziua de ieri, cea de azi a fosy mai putin fructuoasa.
De dimineata m-am vazut cu un agent, care m-a descusut vreme de vreo 2 more si mi-a facut dosarul la ei. Postul pe care ma chemase era la OgilvyInteractive, divizia pentru Internet a agentiei Ogilvy si inca nu se stie daca apuc sa vad clientul. El o sa le prezinte cv-ul meu, iar daca clientul crede ca e potrivit, atunci ne intalnim.
Dupa amiaza am stat in casa: m-am pus pe telefoane de follow-up pentru joburile la care aplicasem cu 2-3 zile inainte. As putea spune ca n-a fost chiar ziua cea mai buna, majoritatea (!) agentilor pe care i-am sunat erau "in meeting" (oare erau toti in acelasi meeting?)si le-am lasat mesaj. Evident, nu m-a sunat nici unul inapoi. Printre cu care am reusit sa vorbesc: un domn care ma sunase de dimineata, si care, pe principiul "v-am sunat sa va spun pe mine sa nu contati", mi-a spus ca n-au putut sa imi retina candidatura pentru ca n-am experienta de carti de credit si imprumuturi.
A doua doamna deja imi aruncase CVul in stiva de respinsi, pentru ca zicea ca vin dintr-un domeniu creativ, pe cata vreme clientul ei era o scoala. Am incercat eu s-o conving va e acelasi lucru din punctul meu de vedere, dar fara succes.
Ce mi-a mai inviorat ziua cat de cat a fost ca m-a sunat Libby, fata de la agentia cu care m-am intalnit ieri, sa-mi spuna ca avem o lista de vreo 4 companii pe care ar trebui sa le intalnesc sapt viitoare, printre care The Lab si Technicolor.
Partea mai rea e ca maine n-am nimic programat. O sa stau iar de trimis CVuri si de telefoane, iar vineri probabil o sa ma duc in Maroubra sa ma interesez de scoala franceza.
Rezumatul zilei de azi: "NIMIC NOU PE FRONTUL DE VEST"
De dimineata m-am vazut cu un agent, care m-a descusut vreme de vreo 2 more si mi-a facut dosarul la ei. Postul pe care ma chemase era la OgilvyInteractive, divizia pentru Internet a agentiei Ogilvy si inca nu se stie daca apuc sa vad clientul. El o sa le prezinte cv-ul meu, iar daca clientul crede ca e potrivit, atunci ne intalnim.
 |
| 2008-04-09 |
Dupa amiaza am stat in casa: m-am pus pe telefoane de follow-up pentru joburile la care aplicasem cu 2-3 zile inainte. As putea spune ca n-a fost chiar ziua cea mai buna, majoritatea (!) agentilor pe care i-am sunat erau "in meeting" (oare erau toti in acelasi meeting?)si le-am lasat mesaj. Evident, nu m-a sunat nici unul inapoi. Printre cu care am reusit sa vorbesc: un domn care ma sunase de dimineata, si care, pe principiul "v-am sunat sa va spun pe mine sa nu contati", mi-a spus ca n-au putut sa imi retina candidatura pentru ca n-am experienta de carti de credit si imprumuturi.
A doua doamna deja imi aruncase CVul in stiva de respinsi, pentru ca zicea ca vin dintr-un domeniu creativ, pe cata vreme clientul ei era o scoala. Am incercat eu s-o conving va e acelasi lucru din punctul meu de vedere, dar fara succes.
Ce mi-a mai inviorat ziua cat de cat a fost ca m-a sunat Libby, fata de la agentia cu care m-am intalnit ieri, sa-mi spuna ca avem o lista de vreo 4 companii pe care ar trebui sa le intalnesc sapt viitoare, printre care The Lab si Technicolor.
Partea mai rea e ca maine n-am nimic programat. O sa stau iar de trimis CVuri si de telefoane, iar vineri probabil o sa ma duc in Maroubra sa ma interesez de scoala franceza.
Rezumatul zilei de azi: "NIMIC NOU PE FRONTUL DE VEST"
Tuesday, April 08, 2008
8 Aprilie - Primele interviuri
Primele interviuri. Ar fi trebuit poate sa am emotii, dar nu le-am avut. In schimb am avut sentimentul ca trebuie sa iasa ceva din asta (si ca sa nu asteptati cu sufletul la gura, va spun ca nu s-a concretizat nimic inca...)
M-am sculat pe la 6 jumate sa ma "pregatesc". Urma sa plec cu autobuzul pe la 8 dimineata ca sa ajung la Fox Studios pe la 9 jumate. N-am tinut cont de intarzierea autobuzului, de trafic (despre care oricum nu stiam foarte multe) si prin urmare, desi ar fi trebuit sa ajung jumatate de ora mai devreme de interviu, am ajuns 10 minute in intarziere. Autobuzul m-a lasat intr-un loc total necunoscut, care nu semana de loc cu ce tineam eu minte de ultima data. Asa ca am dat telefon la Animal Logic si dupa ce i-am spus secretarei ca o sa intarzii cateva minute, am rugat-o sa ma indrume, si cu ea la telefon am ajuns pana in poarta Fox Studios.
Interviul cu Animal Logic a mers binisor, zic eu. O atmosfera foarte relaxata, eu unul nici nu mi-am dat seama cand au trecut 2 ore. Spre sfarsit am vorbit vrute si nevrute, despre copii, scoli si cartiere. Asa cum stiam, tipul mi-a zis ca in cartierele din sud-est (pe langa Bondi si Coogee, etc) sunt in general emigranti si tineri. "Familiile" sunt la nord de Sydney. El are 2 copii, unul a fost la scoala publica, celalalt la privata. Iar in clasele mici, amandoi au fost la scoli catolice (care sunt "private" si subventionate)
In fine, concluzia interviului a fost ca pozitii disponibile n-au, dar ca ar putea avea proiecte de 6-9 luni, care s-ar putea traduce in contracte pe aceeasi durata si care s-ar putea lega mai multe unul de altul. A ramas ca in decurs de vreo cateva zile - o saptamana o sa-mi dea un raspuns (pozitiv sau negativ, cum o fi).
Al doilea interviu l-am avut la o agentie de recrutare. De fapt, trebuia sa ma intalnesc cu o agenta cu care eram in contact din Canada de prin Noiembrie anul trecut, si care e de fapt cea cu care aproape ca am semnat in decembrie-ianuarie pentru o Agentie de Publicitate din Sydney. Zic aproape ca am semnat pentru ca dupa o dragoste furtunoasa intre agentia respectiva si mine, unde mai ramasese numai sa faca oferta si eu sa o accept, relatia s-a racit peste vacanta de iarna si atat ei cat si eu am inceput sa avem indoieli (probabil fiecare cu motivele lui...). Cu toate astea, agenta, foarte draguta si implicata, s-a agitat totusi sa imi gaseasca altceva. Si azi am reusit sa ne intalnim pentru prima oara. Etapa urmatoare ar fi sa incerce sa-mi stabileasca intalniri cu 3-4 clienti, si sa vedem cum ne-o fi norocul.
Am plecat de la Xpand (agentia de recrutare) pe la 3 si am hoinarit inspre statia de autobuz pe drumul cel mai lung, ca sa apuc sa fac poze (inspre nostalgia si speranta nemarginita a Mariei) si sa le pun pe site.
Maine ma intalnesc cu un alt agent, caruia i-am aplicat la un post saptamana trecuta. Tineti-mi pumnii.
M-am sculat pe la 6 jumate sa ma "pregatesc". Urma sa plec cu autobuzul pe la 8 dimineata ca sa ajung la Fox Studios pe la 9 jumate. N-am tinut cont de intarzierea autobuzului, de trafic (despre care oricum nu stiam foarte multe) si prin urmare, desi ar fi trebuit sa ajung jumatate de ora mai devreme de interviu, am ajuns 10 minute in intarziere. Autobuzul m-a lasat intr-un loc total necunoscut, care nu semana de loc cu ce tineam eu minte de ultima data. Asa ca am dat telefon la Animal Logic si dupa ce i-am spus secretarei ca o sa intarzii cateva minute, am rugat-o sa ma indrume, si cu ea la telefon am ajuns pana in poarta Fox Studios.
Interviul cu Animal Logic a mers binisor, zic eu. O atmosfera foarte relaxata, eu unul nici nu mi-am dat seama cand au trecut 2 ore. Spre sfarsit am vorbit vrute si nevrute, despre copii, scoli si cartiere. Asa cum stiam, tipul mi-a zis ca in cartierele din sud-est (pe langa Bondi si Coogee, etc) sunt in general emigranti si tineri. "Familiile" sunt la nord de Sydney. El are 2 copii, unul a fost la scoala publica, celalalt la privata. Iar in clasele mici, amandoi au fost la scoli catolice (care sunt "private" si subventionate)
In fine, concluzia interviului a fost ca pozitii disponibile n-au, dar ca ar putea avea proiecte de 6-9 luni, care s-ar putea traduce in contracte pe aceeasi durata si care s-ar putea lega mai multe unul de altul. A ramas ca in decurs de vreo cateva zile - o saptamana o sa-mi dea un raspuns (pozitiv sau negativ, cum o fi).
Al doilea interviu l-am avut la o agentie de recrutare. De fapt, trebuia sa ma intalnesc cu o agenta cu care eram in contact din Canada de prin Noiembrie anul trecut, si care e de fapt cea cu care aproape ca am semnat in decembrie-ianuarie pentru o Agentie de Publicitate din Sydney. Zic aproape ca am semnat pentru ca dupa o dragoste furtunoasa intre agentia respectiva si mine, unde mai ramasese numai sa faca oferta si eu sa o accept, relatia s-a racit peste vacanta de iarna si atat ei cat si eu am inceput sa avem indoieli (probabil fiecare cu motivele lui...). Cu toate astea, agenta, foarte draguta si implicata, s-a agitat totusi sa imi gaseasca altceva. Si azi am reusit sa ne intalnim pentru prima oara. Etapa urmatoare ar fi sa incerce sa-mi stabileasca intalniri cu 3-4 clienti, si sa vedem cum ne-o fi norocul.
Am plecat de la Xpand (agentia de recrutare) pe la 3 si am hoinarit inspre statia de autobuz pe drumul cel mai lung, ca sa apuc sa fac poze (inspre nostalgia si speranta nemarginita a Mariei) si sa le pun pe site.
 |
| 2008-04-08 |
Maine ma intalnesc cu un alt agent, caruia i-am aplicat la un post saptamana trecuta. Tineti-mi pumnii.
Monday, April 07, 2008
5-6-7 Aprilie - Primul weekend
Cheia pentru adaptarea cat mai rapida la un alt fus orar este - se pare - sa intri cat mai repede in ritmul vietii de la destinatie.
Am ajuns in Sydney la 7 dimineata, si scopul era sa nu ma culc decat odata cu ceilalti oameni (am o oarecare tentatie de a ii numi "normali") din Australia.
Strategia mea era - uimitor, nu bazata pe pastile Jet Lag, ci - de a dormi ultima parte a zborului spre Sydney. Daca ma culcam pe la "miezul noptii" si ma trezeam la aterizare, era numai bine in (bio)ritmul Mates-ilor si Sheila-urilor. Zis si facut, la plecare (primele 6-7 ore) am citit, mancat, uitat la film, iar la 11 noaptea (in avion, ora Sydney-ului) m-am culcat.
In general, cred ca e unul dintre putinele avantaje pe care le are faptul ca, de ani de zile, ne culcam (si Maria si eu) in medie pe la 2 noaptea, si dormim cam 5 ore pe noapte: am probabil o asa oboseala in mine, ca m-as putea culca si dormi 8 ore la orice ora din zi si din noapte, in avion, masina sau tramvai (sic!). N-am avut probleme nici de data asta, m-am culcat la mijlocul drumului si m-am trezit cans stewardesele au inceput sa serveasca micul dejun (pe la 5).
La aeroport, fara nici un fel de dificultati am gasit bagajul, am trecut de vama, si chiar m-am dus la biroul de Quarantine in cautare de informatii pentru cand om aduce-o pe Iris aici.
La 7 jumate am iesit pe poarta aeroportului, Carmen ma astepta deja acolo, si am pornit-o spre casa.
Hotarati sa nu ma lase sa dorm pana seara, Carmen si Alex m-au tinut in priza: mai intai ne-am dus sa ne intalnim cu Alex pe undeva pe langa Harbour Bridge, unde tocmai ce termina un job. De-acolo am plecat (destul de aproape) la un alt apartament la care avea Alex de lucru (cel din care am facut poze). Cu titlu informativ, apartamentul respectiv (2 dormitoare, o baie) era gol / de inchiriat. Nu stiu cu cat, dar apartamente similare in zona se invart intre 400 si 700$/saptamana.
Spre dupa amiaza ne-am dus la mama lui Alex la masa. Pregatise o varza a la Cluj, pe care, spre marele meu noroc, am reusit sa o disting de propriile-mi degete, altfel mi le mancam si pe ele. Extrem de buna. Dupa masa, ne-am lansat toti intr-o discutie polemica privitoare la piata si oportunitatile de munca din Australia. Ca orice discutie ce se respecta in care participa 4-5 oameni cu pareri diferite, si a noastra a trebuit sa se desfasoare in contradictoriu. Dar, zic eu, benefic, pentru ca toata lumea era pana la urma bine intentionata, si prin urmare a capatat valoare informativa.
Ajunsi seara acasa. am inchiriat niste filme pe care, spre bucuria mea ascunsa, nu le-am mai urmarit, pentru ca si Alex si Carmen au decis ca sunt prea obositi si o sa se culce (pe la 11-12). Asa ca am putut sa ma duc linistit la culcare, cu toate orele de nesomn pe care le purtam in carca.
Duminica a marcat debutul meu pe soselele australiene. Am condus Focus-ul lui Alex pana la spalatoria de masini (vreo 5 minute de mers cu masina). A fost usor cat am stat in spatele lui Alex (el fiind in duba) dar trebuie sa recunosc ca am dat cateva coate in usa din dreapta, tot incercand sa schimb viteza. Una peste alta, a fost OK. Dar zic eu ca am nevoie de mult exercitiu, iar cheia e sa mergi cu trafic-ul (daca strada e goala, probabilitatea e mai mare sa intri pe contrasens, iar in trafic e bine sa nu te lansezi in depasiri chiar de la inceput, pentru ca risti ca, instinctiv, sa depasesti pe partea pe care nu trebuie.
Seara a fost dedicata cu totul aplicatiilor. M-am contrat putin cu Alex, care m-a "certat" ca nu aplic la destule joburi. I-am spus ca in general aplic la cere care consider ca mi s-ar potrivi, iar pozitia lui era ca "cu cat mai multe, cu atat mai bine. Dupa ce orgoliul m-a facut sa-i tin piept, mi-am dat seama ca are dreptate: in plus, pierdeam atata vreme "triind" anunturile, ca mai bine aplicam pe ele si reuseam s-o fac in mai putin timp. Asa ca de duminica, schimbare de strategie, daca e un post care pare potrivit (de departe), aplic imediat. Asta a schimbat dinamica putintel, asa ca duminica si luni am aplicat la vreo 20 de joburi (mai mult sau mai putin potrivite, dar reprezentand fiecare dintre ele o oportunitate sa apar (ca nume) in fata agentului.
Luni mi-am fixat intalnirile pentru marti si miercuri. Intalnesc pe domnii de la Animal Logic (Xavier) marti dimineata de la 10, o agenta (Libby) la 2 si un alt agent (Michael) la 10 miercuri. Intre timp, am mai lasat mesaje la o duduie dintr-o agentie de plasament, fara raspuns insa.
Seara (dupa cum o sa vedeti in cele cateva poze) am fost la Adi si Tutu - pentru cei care nu stiu, sunt prietenii nostri la care am stat data trecuta. Acum au o fetita foarte scumpa, pe nume Lisa.
O sa va tin la curent cu rezultatul intalnirilor de maine, tineti-mi pumnii
Noapte buna,
Za Mate
Am ajuns in Sydney la 7 dimineata, si scopul era sa nu ma culc decat odata cu ceilalti oameni (am o oarecare tentatie de a ii numi "normali") din Australia.
Strategia mea era - uimitor, nu bazata pe pastile Jet Lag, ci - de a dormi ultima parte a zborului spre Sydney. Daca ma culcam pe la "miezul noptii" si ma trezeam la aterizare, era numai bine in (bio)ritmul Mates-ilor si Sheila-urilor. Zis si facut, la plecare (primele 6-7 ore) am citit, mancat, uitat la film, iar la 11 noaptea (in avion, ora Sydney-ului) m-am culcat.
In general, cred ca e unul dintre putinele avantaje pe care le are faptul ca, de ani de zile, ne culcam (si Maria si eu) in medie pe la 2 noaptea, si dormim cam 5 ore pe noapte: am probabil o asa oboseala in mine, ca m-as putea culca si dormi 8 ore la orice ora din zi si din noapte, in avion, masina sau tramvai (sic!). N-am avut probleme nici de data asta, m-am culcat la mijlocul drumului si m-am trezit cans stewardesele au inceput sa serveasca micul dejun (pe la 5).
La aeroport, fara nici un fel de dificultati am gasit bagajul, am trecut de vama, si chiar m-am dus la biroul de Quarantine in cautare de informatii pentru cand om aduce-o pe Iris aici.
La 7 jumate am iesit pe poarta aeroportului, Carmen ma astepta deja acolo, si am pornit-o spre casa.
 |
| 2008-04-05 |
Hotarati sa nu ma lase sa dorm pana seara, Carmen si Alex m-au tinut in priza: mai intai ne-am dus sa ne intalnim cu Alex pe undeva pe langa Harbour Bridge, unde tocmai ce termina un job. De-acolo am plecat (destul de aproape) la un alt apartament la care avea Alex de lucru (cel din care am facut poze). Cu titlu informativ, apartamentul respectiv (2 dormitoare, o baie) era gol / de inchiriat. Nu stiu cu cat, dar apartamente similare in zona se invart intre 400 si 700$/saptamana.
Spre dupa amiaza ne-am dus la mama lui Alex la masa. Pregatise o varza a la Cluj, pe care, spre marele meu noroc, am reusit sa o disting de propriile-mi degete, altfel mi le mancam si pe ele. Extrem de buna. Dupa masa, ne-am lansat toti intr-o discutie polemica privitoare la piata si oportunitatile de munca din Australia. Ca orice discutie ce se respecta in care participa 4-5 oameni cu pareri diferite, si a noastra a trebuit sa se desfasoare in contradictoriu. Dar, zic eu, benefic, pentru ca toata lumea era pana la urma bine intentionata, si prin urmare a capatat valoare informativa.
Ajunsi seara acasa. am inchiriat niste filme pe care, spre bucuria mea ascunsa, nu le-am mai urmarit, pentru ca si Alex si Carmen au decis ca sunt prea obositi si o sa se culce (pe la 11-12). Asa ca am putut sa ma duc linistit la culcare, cu toate orele de nesomn pe care le purtam in carca.
Duminica a marcat debutul meu pe soselele australiene. Am condus Focus-ul lui Alex pana la spalatoria de masini (vreo 5 minute de mers cu masina). A fost usor cat am stat in spatele lui Alex (el fiind in duba) dar trebuie sa recunosc ca am dat cateva coate in usa din dreapta, tot incercand sa schimb viteza. Una peste alta, a fost OK. Dar zic eu ca am nevoie de mult exercitiu, iar cheia e sa mergi cu trafic-ul (daca strada e goala, probabilitatea e mai mare sa intri pe contrasens, iar in trafic e bine sa nu te lansezi in depasiri chiar de la inceput, pentru ca risti ca, instinctiv, sa depasesti pe partea pe care nu trebuie.
Seara a fost dedicata cu totul aplicatiilor. M-am contrat putin cu Alex, care m-a "certat" ca nu aplic la destule joburi. I-am spus ca in general aplic la cere care consider ca mi s-ar potrivi, iar pozitia lui era ca "cu cat mai multe, cu atat mai bine. Dupa ce orgoliul m-a facut sa-i tin piept, mi-am dat seama ca are dreptate: in plus, pierdeam atata vreme "triind" anunturile, ca mai bine aplicam pe ele si reuseam s-o fac in mai putin timp. Asa ca de duminica, schimbare de strategie, daca e un post care pare potrivit (de departe), aplic imediat. Asta a schimbat dinamica putintel, asa ca duminica si luni am aplicat la vreo 20 de joburi (mai mult sau mai putin potrivite, dar reprezentand fiecare dintre ele o oportunitate sa apar (ca nume) in fata agentului.
Luni mi-am fixat intalnirile pentru marti si miercuri. Intalnesc pe domnii de la Animal Logic (Xavier) marti dimineata de la 10, o agenta (Libby) la 2 si un alt agent (Michael) la 10 miercuri. Intre timp, am mai lasat mesaje la o duduie dintr-o agentie de plasament, fara raspuns insa.
Seara (dupa cum o sa vedeti in cele cateva poze) am fost la Adi si Tutu - pentru cei care nu stiu, sunt prietenii nostri la care am stat data trecuta. Acum au o fetita foarte scumpa, pe nume Lisa.
O sa va tin la curent cu rezultatul intalnirilor de maine, tineti-mi pumnii
Noapte buna,
Za Mate
4 Aprilie - Nowhere
Eram gata gata sa imi continui povestirea, cu data de sambata (5 Aprilie). In nevroza compulsatorie-mi, am realizat brusc ca ceva nu se leaga. Ultimul post era din 3 Aprilie in San Francisco, si desi am zburat 14 ore, am ajuns in Sydney pe 5.
Asa ca pentru cei pentru care amanuntul acesta, desi neglijabil, este fie important, fie necunoscut, precum si pentru cei mai rigurosi dintre noi care precis ma vor trage de urechi la urmatoarea revedere (fie ea cu capul in jos sau in sus), tin sa mentionez ca la plecarea in Australia trecand peste Pacific, calatorul, turistul sau businessman-ul pierde o zi din viata (cand trece peste International Date Line). Mai clar, am plecat pe 3, am ajuns pe 5, data de 4 aprilie 2008 nu exista si nu va exista niciodata in viata mea. Pentru cei care vor sa aprofundeze subiectul, le recomand lectura "In A Sunburned Country", Bryson, Bill - cinste Mariei care a descoperit-o.
Deci titlul articolului, "4 Aprilie - Nowhere" nu este nicidecum o metafora sau lipsa de inspiratie, ci purul adevar. Pe 4 aprilie anul acesta, nu am existat nicaieri.
Ma intreb daca Bogdan are ceva de comentat. As putea oare spune ca mi-am "sacrificat" o zi din viata pentru a ajunge in Australia? Pe alti know-it-all nu ii intreb, pentru ca ei o sa vina cu citate si exemple concrete din teoria zborurilor comerciale, Airbus-uri, Boeing-uri, ticketing, gulf stream si alte notiuni culese de la Teleenciclopedia si presarate prin conversatii presupuse intelecutale.
Asa ca pentru cei pentru care amanuntul acesta, desi neglijabil, este fie important, fie necunoscut, precum si pentru cei mai rigurosi dintre noi care precis ma vor trage de urechi la urmatoarea revedere (fie ea cu capul in jos sau in sus), tin sa mentionez ca la plecarea in Australia trecand peste Pacific, calatorul, turistul sau businessman-ul pierde o zi din viata (cand trece peste International Date Line). Mai clar, am plecat pe 3, am ajuns pe 5, data de 4 aprilie 2008 nu exista si nu va exista niciodata in viata mea. Pentru cei care vor sa aprofundeze subiectul, le recomand lectura "In A Sunburned Country", Bryson, Bill - cinste Mariei care a descoperit-o.
Deci titlul articolului, "4 Aprilie - Nowhere" nu este nicidecum o metafora sau lipsa de inspiratie, ci purul adevar. Pe 4 aprilie anul acesta, nu am existat nicaieri.
Ma intreb daca Bogdan are ceva de comentat. As putea oare spune ca mi-am "sacrificat" o zi din viata pentru a ajunge in Australia? Pe alti know-it-all nu ii intreb, pentru ca ei o sa vina cu citate si exemple concrete din teoria zborurilor comerciale, Airbus-uri, Boeing-uri, ticketing, gulf stream si alte notiuni culese de la Teleenciclopedia si presarate prin conversatii presupuse intelecutale.
Saturday, April 05, 2008
3 Aprilie - San Francisco
Pana la urma, poate ca e bine ca am pierdut avionul, altfel n-as fi apucat sa vad San Francisco.
In aeroport exista birouri de informatii operate de voluntari (de vreo 50 de ani incoace) care sunt niste batranei foarte amabili. Unul dintre ei mi-a spus ca pot sa fac un tur frumos si ieftin, cu trenul, tramvaiul si cable-car-ul, in jur de 5-6 ore la pas lejer, care sa coste vreo 17$. Cum parea scenariul perfect, l-am adoptat si am sarit in tren. Am plecat din aeroport pe la 11 si m-am intors la 7 seara, o zi perfecta (soare, vreo 15-20 de grade, singura chestie ca am remarcat la un moment dat, cand tremuram de frig, ca eram singurul in tricou din cati oameni vedeam cu ochii)
Ceva date despre lucrurile pe care le-am vazut (si care apar si in poze)
Golden Gate Bridge leaga San Francisco (la nord) de Marin County. Inainte de 1930, toti credeau ca o sa fie imposibil de construit, datorita cetii, a vanturilor de 100km/h si a curentilor oceanici care trec pe dedesupt. Pana la urma, l-au construit in 4 ani (si l-au terminat in 1937) dupa ce au cheltuit vreo 35 milioane de $. Cablurile de sustinere (sunt 2) sunt impletite din fire de otel care puse cap la cap sunt indeajuns de lungi ca sa inconjoare ecuatorul de 3 ori. Iar cu cimentul pe care l-au turnat in fundatie, ar fi putut sa faca un trotoar din New York pana in San Francisco
Bay Bridge (care e prescurtarea de la San Francisco-Oakland Bay Bridge) a fost inaugurat in 1936 (1 an inaintea lui Golden Gate Bridge) si leaga San Francisco de Contra Costa si Alameda.
Telegraph Hill / Coit Tower: Dealul se numeste asa pentru ca in 1853 a fost instalata aici (evident) prima statie de telegraf din vest. Cartierul din imprejurimi a fost locuit in general de artisti si scriitori (printre care si Mark Twain). In varful Telegraph Hill se vede Coit Tower (vreo 70m inaltime), numit asa dupa un anume domn Coit care a lasat o avere pe la inceputul secolului pentru “infrumusetarea” orasului. Se pare ca are forma unui varf de furtun de pompieri, in onoarea pompierilor care s-au luptat cu flacarile dupa un cutremur in 1906.
Cable Car : a fost inaugurat in 2 august 1873 (cand dorobantii nostri se pregateau sa se lupte cu turcii). Zice ca un fabricant de cabluri a avut ideea sa-l instaleze, dupa ce a vazut un tramvai tras de cai rasturnandu-se pe una dintre strazile care urca in San Francisco, si care a cazut pana la poalele dealului tragand caii dupa ea.
« The Cable Car » a ramas principalul mijloc de transport in comun, pana la cutremurul din 1906, care a distrus o mare parte din reteaua de cabluri .
Union Square este paradisul sotiilor si prietenelor noastre, cu fel de fel de boutique-uri si magazine de, ati ghicit, imbracaminte : Macy’s, Neiman Marcus, Saks Fifth Avenue, Tiffany, Niketown, Gucci, si multe multe altele. Eu unul n-am intrat decat in Niketown, care e un magazin Nike pe vreo 5 etaje.
In aeroport exista birouri de informatii operate de voluntari (de vreo 50 de ani incoace) care sunt niste batranei foarte amabili. Unul dintre ei mi-a spus ca pot sa fac un tur frumos si ieftin, cu trenul, tramvaiul si cable-car-ul, in jur de 5-6 ore la pas lejer, care sa coste vreo 17$. Cum parea scenariul perfect, l-am adoptat si am sarit in tren. Am plecat din aeroport pe la 11 si m-am intors la 7 seara, o zi perfecta (soare, vreo 15-20 de grade, singura chestie ca am remarcat la un moment dat, cand tremuram de frig, ca eram singurul in tricou din cati oameni vedeam cu ochii)
Ceva date despre lucrurile pe care le-am vazut (si care apar si in poze)
 |
| 2008-04-03 |
Golden Gate Bridge leaga San Francisco (la nord) de Marin County. Inainte de 1930, toti credeau ca o sa fie imposibil de construit, datorita cetii, a vanturilor de 100km/h si a curentilor oceanici care trec pe dedesupt. Pana la urma, l-au construit in 4 ani (si l-au terminat in 1937) dupa ce au cheltuit vreo 35 milioane de $. Cablurile de sustinere (sunt 2) sunt impletite din fire de otel care puse cap la cap sunt indeajuns de lungi ca sa inconjoare ecuatorul de 3 ori. Iar cu cimentul pe care l-au turnat in fundatie, ar fi putut sa faca un trotoar din New York pana in San Francisco
Bay Bridge (care e prescurtarea de la San Francisco-Oakland Bay Bridge) a fost inaugurat in 1936 (1 an inaintea lui Golden Gate Bridge) si leaga San Francisco de Contra Costa si Alameda.
Telegraph Hill / Coit Tower: Dealul se numeste asa pentru ca in 1853 a fost instalata aici (evident) prima statie de telegraf din vest. Cartierul din imprejurimi a fost locuit in general de artisti si scriitori (printre care si Mark Twain). In varful Telegraph Hill se vede Coit Tower (vreo 70m inaltime), numit asa dupa un anume domn Coit care a lasat o avere pe la inceputul secolului pentru “infrumusetarea” orasului. Se pare ca are forma unui varf de furtun de pompieri, in onoarea pompierilor care s-au luptat cu flacarile dupa un cutremur in 1906.
Cable Car : a fost inaugurat in 2 august 1873 (cand dorobantii nostri se pregateau sa se lupte cu turcii). Zice ca un fabricant de cabluri a avut ideea sa-l instaleze, dupa ce a vazut un tramvai tras de cai rasturnandu-se pe una dintre strazile care urca in San Francisco, si care a cazut pana la poalele dealului tragand caii dupa ea.
« The Cable Car » a ramas principalul mijloc de transport in comun, pana la cutremurul din 1906, care a distrus o mare parte din reteaua de cabluri .
Union Square este paradisul sotiilor si prietenelor noastre, cu fel de fel de boutique-uri si magazine de, ati ghicit, imbracaminte : Macy’s, Neiman Marcus, Saks Fifth Avenue, Tiffany, Niketown, Gucci, si multe multe altele. Eu unul n-am intrat decat in Niketown, care e un magazin Nike pe vreo 5 etaje.
2 Aprilie - Plecarea din Burlington
A doua tentativa de a imi gasi un serviciu in Sydney e pe cale sa inceapa. O luna, trei interviuri programate, costum nou, toate premisele sunt la intalnire pentru noua incercare.
Cu toate pregatirile incheiate (dintre care cel mai important a fost cumpararea unui costum, indispensabil dealtfel in conditiile in care scopul principal si declarat al “vacantei” sunt interviurile), miercuri dimineata l-am imbarcat pe Luca in autobuzul de scoala, iar noi am purces la drum spre Burlington.
In treacat fie spus, plecarea din Burlington s-a datorat faptului ca biletul a fost mai ieftin cu 400$ decat orice alta varianta din Montreal (care se invarteau toate pe la 1700-1800$). Pentru un drum de 340km dus-intors = 34l de benzina = 40$, calculul initial parea favorabil. Probabil ca cineva mai experimentat ar fi luat in calcul si cheltuielile neprevazute. Oricat am citit Disclaimer-ul care venea cu biletele de avion, n-am vazut nici o mentiune la taxele si costurile suplimentare pe care le implica plecarea din Burlington. Acum, doua zile mai tarziu, fiind mai matur si prin prisma experientei personale, va spun : nu subestimati niciodata prezenta unui mall in apropierea aeroportului, cu atat mai mult atunci cand sotia, in drum spre casa, trebuie sa treaca pe langa Macy’s.
Plecarea din Burlington s-a petrecut fara probleme, intr-un avion destul de mic, as putea spune. Ar fi trebuit sa-mi dau seama, inainte de urcarea in avion, cand ni s-a cerut sa predam bagajele de mana, ca sa fie bagate in cala. Din lipsa de spatiu, pesemne.
M-am despartit cu greu de costumul proaspat cumparat, intins in proaspat cumparata geanta pentru costum, pe care aveam de gand sa o inmanez stewardesei cu rugamintea sa o agate undeva deschisa, pentru a nu mi se mototoli tinuta de interviu.
Cand am intrat in avion, mi-am dat seama ca si portofelul trebuia impaturit, ca sa aiba loc. Dupa ce mi-am inclinat capul, incovoiat umerii si indoit genunchii am reusit sa ma strecor in cabina si sa ma indes in scaunul de la geam. Cred ca daca s-ar fi putut deschide, am fi zburat cu mainile pe-afara.
Dar am ajuns la timp in Philadelphia, mi-am recuperate costumul dintr-un maldar de bagaje de mana si m-am grabit sa prind zborul de San Francisco. Dupa un transfer fara incidente, m-am regasit intr-un avion mult mai incapator (cred ca ar fi o adevarata sfidare a stiintei sa existe un avion mai putin incapator decat cel cu care venisem. Asta in cazul in care tinem cu tot dinadinsul sa il numim avion, si nu aeromodel).
Odata ajuns in avion, si stiind ca in San Francisco am vreo ora si ceva pana la zborul din Syndey, nici prin cap nu mi-a trecut ca o sa mai intampin vreo problema pana in Australia. Statistic vorbind insa, s-a dovedit ca in ce priveste familia noastra, in 100% din cazurile in care am plecat in Australia a trebuit sa pierdem avionul. Si am reusit sa mentin acest palmares intact nu datorita pilulelor « Cornel » de stat treji care ne-au adormit data trecuta si ne-au facut sa pierdem zborul din Montreal, ci datorita vantului puternic din cauza caruia cursa de Philadelphia a ajuns in San Francisco cu vreo 45 de minute mai tarziu. Daca mai adaug la asta si bunavointa personalului din aeroportul SFO, care m-au indrumat cu fermitate catre trenul ce face turul terminalelor (ca sa-mi fie mai usor probabil cu rucsacul si costumul in spate), si care tren m-a adus la terminalul meu in vreo 10-15 minute cu tot cu asteptare, uite cum diferenta confortabila de timp intre cele doua zboruri s-a redus la zero si m-am regasit fata in fata cu o doamna de la United Airlines, care mi-a spus cu repros « V-am asteptat… Dar n-am avut ce sa facem si am inchis lista. Dar nici o problema, ca va rezervam un loc in zborul de maine ». Multumesc. Si hotelul cine mi-l plateste? « Pai vedeti dvs, daca e din cauza vremii, n-avem ce sa facem. Dar putem sa va oferim un discount la un hotel din imprejurimile aeroportului ».
Si uite asa, in loc sa fiu in drum spre Sydney, am ajuns intr-un hotel din suburbia St. Bruno a San Francisco-ului, cu o zi intreaga inainte mea pentru a vizita metropola.
Cu toate pregatirile incheiate (dintre care cel mai important a fost cumpararea unui costum, indispensabil dealtfel in conditiile in care scopul principal si declarat al “vacantei” sunt interviurile), miercuri dimineata l-am imbarcat pe Luca in autobuzul de scoala, iar noi am purces la drum spre Burlington.
In treacat fie spus, plecarea din Burlington s-a datorat faptului ca biletul a fost mai ieftin cu 400$ decat orice alta varianta din Montreal (care se invarteau toate pe la 1700-1800$). Pentru un drum de 340km dus-intors = 34l de benzina = 40$, calculul initial parea favorabil. Probabil ca cineva mai experimentat ar fi luat in calcul si cheltuielile neprevazute. Oricat am citit Disclaimer-ul care venea cu biletele de avion, n-am vazut nici o mentiune la taxele si costurile suplimentare pe care le implica plecarea din Burlington. Acum, doua zile mai tarziu, fiind mai matur si prin prisma experientei personale, va spun : nu subestimati niciodata prezenta unui mall in apropierea aeroportului, cu atat mai mult atunci cand sotia, in drum spre casa, trebuie sa treaca pe langa Macy’s.
Plecarea din Burlington s-a petrecut fara probleme, intr-un avion destul de mic, as putea spune. Ar fi trebuit sa-mi dau seama, inainte de urcarea in avion, cand ni s-a cerut sa predam bagajele de mana, ca sa fie bagate in cala. Din lipsa de spatiu, pesemne.
M-am despartit cu greu de costumul proaspat cumparat, intins in proaspat cumparata geanta pentru costum, pe care aveam de gand sa o inmanez stewardesei cu rugamintea sa o agate undeva deschisa, pentru a nu mi se mototoli tinuta de interviu.
Cand am intrat in avion, mi-am dat seama ca si portofelul trebuia impaturit, ca sa aiba loc. Dupa ce mi-am inclinat capul, incovoiat umerii si indoit genunchii am reusit sa ma strecor in cabina si sa ma indes in scaunul de la geam. Cred ca daca s-ar fi putut deschide, am fi zburat cu mainile pe-afara.
Dar am ajuns la timp in Philadelphia, mi-am recuperate costumul dintr-un maldar de bagaje de mana si m-am grabit sa prind zborul de San Francisco. Dupa un transfer fara incidente, m-am regasit intr-un avion mult mai incapator (cred ca ar fi o adevarata sfidare a stiintei sa existe un avion mai putin incapator decat cel cu care venisem. Asta in cazul in care tinem cu tot dinadinsul sa il numim avion, si nu aeromodel).
Odata ajuns in avion, si stiind ca in San Francisco am vreo ora si ceva pana la zborul din Syndey, nici prin cap nu mi-a trecut ca o sa mai intampin vreo problema pana in Australia. Statistic vorbind insa, s-a dovedit ca in ce priveste familia noastra, in 100% din cazurile in care am plecat in Australia a trebuit sa pierdem avionul. Si am reusit sa mentin acest palmares intact nu datorita pilulelor « Cornel » de stat treji care ne-au adormit data trecuta si ne-au facut sa pierdem zborul din Montreal, ci datorita vantului puternic din cauza caruia cursa de Philadelphia a ajuns in San Francisco cu vreo 45 de minute mai tarziu. Daca mai adaug la asta si bunavointa personalului din aeroportul SFO, care m-au indrumat cu fermitate catre trenul ce face turul terminalelor (ca sa-mi fie mai usor probabil cu rucsacul si costumul in spate), si care tren m-a adus la terminalul meu in vreo 10-15 minute cu tot cu asteptare, uite cum diferenta confortabila de timp intre cele doua zboruri s-a redus la zero si m-am regasit fata in fata cu o doamna de la United Airlines, care mi-a spus cu repros « V-am asteptat… Dar n-am avut ce sa facem si am inchis lista. Dar nici o problema, ca va rezervam un loc in zborul de maine ». Multumesc. Si hotelul cine mi-l plateste? « Pai vedeti dvs, daca e din cauza vremii, n-avem ce sa facem. Dar putem sa va oferim un discount la un hotel din imprejurimile aeroportului ».
Si uite asa, in loc sa fiu in drum spre Sydney, am ajuns intr-un hotel din suburbia St. Bruno a San Francisco-ului, cu o zi intreaga inainte mea pentru a vizita metropola.
 |
| 2008-04-02 |
A New Hope - Urari de Australia
A trecut ceva vreme. Aproape un an jumate, timp in care am mai aplicat, avut interviuri telefonice, dar nimic concret... Inainte de a intra in alte amanunte, trebuie sa aduc un intens omagiu unui avant creator, care cu vreo luna in urma isca urmatoarele versuri nemuritoare:
-----------------------------------------------
Radu,
Te-am cunoscut recent, asa cam intr-o doarã,
Acum nu mult in urmã când era (parcã) varã,
Si te-am plãcut cu totii din chiar intâia clipã,
Cãci ne-ai pãrut frumos cu lipsa ta de chicã.
Ne-ai spus din prima searã cum cã vreti sa plecati
Pe insula ce-n vremuri trãiau doar cei damnati.
Aflând aceste gânduri noi ne-am inghesuit
Cu sfaturi si povete si hapuri de-nghitit
Doar-doar de v-om convinge p'aci de oti mai sta
Dorind sã vã luãm somnul si chiar zborul ráta.
Naiv sperând pe urmã cã a vã tine-n frâu
Vã trebuie un condo de-i pus pe mal de râu
Mutarãm saci, cutii, cãtel pânã si-o plantã
Cum zice la feng-shui, deasupra la o panta.
Dar tihna regasitã are o scurtã viatã
Cãci barcile din zare toate-s captive-n gheatã
Si Circe fãrã scrupul perfid iar te indeamnã
Sã pleci din emisferã, la tara fãrã iarnã
Unde surcele strâmbe se-ntorc de le arunci
Iar mame sãltãrete isi poartã puii-n pungi.
Acum cã pleci departe e timpul sã ciocnim
(Ai mai crescut - se pare - si poti sã-ncerci cu vin)
Curentul sã-ti aducã pe valul cel mai mare
Fãrã de teamã suie-l si stai drept, in picioare
Ca sã te poarte-n zbor si fãrã de tãgadã
La tãrmul ce visezi de ieri, de-o viatã-ntreagã.
Good luck mate!
Cei din Montreal
26 februarie 2008
-----------------------------------------------
Multumesc, Cornel!
-----------------------------------------------
Radu,
Te-am cunoscut recent, asa cam intr-o doarã,
Acum nu mult in urmã când era (parcã) varã,
Si te-am plãcut cu totii din chiar intâia clipã,
Cãci ne-ai pãrut frumos cu lipsa ta de chicã.
Ne-ai spus din prima searã cum cã vreti sa plecati
Pe insula ce-n vremuri trãiau doar cei damnati.
Aflând aceste gânduri noi ne-am inghesuit
Cu sfaturi si povete si hapuri de-nghitit
Doar-doar de v-om convinge p'aci de oti mai sta
Dorind sã vã luãm somnul si chiar zborul ráta.
Naiv sperând pe urmã cã a vã tine-n frâu
Vã trebuie un condo de-i pus pe mal de râu
Mutarãm saci, cutii, cãtel pânã si-o plantã
Cum zice la feng-shui, deasupra la o panta.
Dar tihna regasitã are o scurtã viatã
Cãci barcile din zare toate-s captive-n gheatã
Si Circe fãrã scrupul perfid iar te indeamnã
Sã pleci din emisferã, la tara fãrã iarnã
Unde surcele strâmbe se-ntorc de le arunci
Iar mame sãltãrete isi poartã puii-n pungi.
Acum cã pleci departe e timpul sã ciocnim
(Ai mai crescut - se pare - si poti sã-ncerci cu vin)
Curentul sã-ti aducã pe valul cel mai mare
Fãrã de teamã suie-l si stai drept, in picioare
Ca sã te poarte-n zbor si fãrã de tãgadã
La tãrmul ce visezi de ieri, de-o viatã-ntreagã.
Good luck mate!
Cei din Montreal
26 februarie 2008
-----------------------------------------------
Multumesc, Cornel!
Subscribe to:
Posts (Atom)