Stiu ca n-am mai scris de mult, dar nu stiu daca sa incep sa va povestesc ce s-a mai intamplat, ca majoritatea stiti.

Intr-un sumar succint: copilul a terminat clasa a 2a la Randwick si a inceput-o pe-a 3a la Coogee, eu am inceput lucrul la aeroport (fooarte interesant si palpitant - no, not realy), Radu a prelungit colaborarea cu Animalele Logice pentru inca un an, astea-s stirile din campia muncii.

Pe alte planuri nu s-au intamplat prea multe, am fost in sus si-n jos pe coasta NSW-ului cu Alex si Carmen (cu cortul!!!) peste vara - experienta inedita, dar placuta poate chiar din cauza asta. Am mai saracit nitzel la capitolul prieteni pentru ca cei doi mai sus mentionati, au decis sa se mute. Nu, nu la Hobart cum era planul initial, ci la Canberra, doar 300 si ceva de Km, mult mai bine. Acum ne complexeaza cu faptul ca suntem provinciali, iar ei capitalisti.

Intre timp ne-am bucurat si de prezenta lui Mihai (venit la studii pentru 6 luni) si care si el in curand va pleca inapoi la Montreal. :(( Au fost chiar si ai lui in vizita, lucru care ne-a facut nostalgici, dar ne-a placut teribil sa-i vedem aici si parca ne-am simtit mai acasa pentru ceva vreme.

Am cumparat bolidul de Barina care mie personal mi-a imbunatatit calitatea vietii cu numeroase procente, dat fiind ca desi sunt doar vreo 10 km pana la aeroport, singurul autobuz care ajunge acolo, are prostul obicei de a nu-si face aparitia cu orele.

Am avut, eu si Radu um minor accident de motocicleta (MBA -in jargon de urgenta), cand o doamna, ca sa nu-i zic altfel, a deschis larg usa tocmai cand noi era in dreptul ei. Nimic grav, doar ca Radu are acum un buzunar de pantalon cargo, sub piele - plin cu sange. A trecut o luna si e tot acolo.

Familia VIntila s-a mai largit cu un membru, numai si numai din vina mea. Nu va ganditi la prostii, mi s-a pus pata ca vreau un papagal si l-am luat pe Spot, care-i foarte simpatic si din ce in ce mai domestic, dar si foarte cacacios (scuzati epitetul).

De cand nu mai e vreme de plaja si chiar cu o buna perioada inainte, sambata alergam ca nebunii sa ne uitam la apartementele de vanzare din zona.

Si preturile si apartmentele sunt de speriat. Intr-unele nu v-ati tine nici catelul de uratele ce sunt, intr-altele nu v-ar incapea acelasi catel, cat despre preturi, pe cat sunt apartamentele de mici si uratele, pe-atat sunt preturile de mari.

Am sperat ca recesiunea, va avea si ea o parte buna, or sa scada preturile, dobanzile. Preturile nu se misca - deloc. Oricum nu in zona asta, au scazut cica prin vest, dar ce folos.

Cand am inceput sa ne uitam, visam sa gasim ceva pe la 400k, 2 dormitoare (3 dormitoare sar de 700K), acum stim clar ca mai jos de jumatate de milion e imposibil.

Ne gandim din nou la sacul de orez la care ne gandeam pe vremea cand am cumparat casa din Elgin si doar Radu lucra.

Cam atat pentr moment, dar sper din suflet san nu mai luam pauze atat de lungi.