the atomic family

the atomic family

Salutare,

Iata-ne ajunsi in Sydney dupa peripetii ce au inceput inca de vineri dimineata, dupa cum, probabil, o parte dintre voi stiti.
Ei bine am pierdut avionul - eu am deschis ochii vineri dimineata si m-am speriat ingrozitor, aveam si de ce; afara era lumina cam asa cum e pe la ora opt dimineata - 7:24, avionul pleca la 8:55. Evident ca a inceput o cursa pe viata si pe moarte: imbraca-te, ia valizele, incuie usa si goneste ca la raliu printre adormitii fara tragere de inima care suntem atunci cand mergem la servici.
Ajungem in 20 de minute de cand ne-am trezit! yeey! La aeroport eu raman cu Luca la masina si Radu merge la check in. Noi il asteptam pe Bogdan care, in mod eroic dupa ce a fost sunat de pe drum a reusit si el sa se imbrace cu viteza luminii si sa cheme un taxi, asta doar ca sa-si scoata prietenii disperati de la ananghie, adica sa ia masina.
Odata cu check in-ul facut si scapati de masina, iata-ne completand cu maini tremurande declaratia vamala si gonind ca nebunii catre vama US unde....era o coada serpuita si luunga rau la care in mod inevitabil a trebuit sa stam. Dupa vama ne-a luat frumusel o madama, care ne-a explicat calma ca n-avem cum sa mai luam avionul care mai avea 15 minute pana la decolare si ne-a scos in holul de la intrare al aeroportului - amestec de indignare, frustrare, perplexitate si zadarnicie pe fetele noastre cat incape. Ne abandoneaza la un birou de ticketing unde stam pana la ora la care avionul de 8:55 pleaca, and beyond that.
O dama cu figura extrem de acra, dar cu suflet mare ne cauta variante prin care sa ajungem in LA la timp pentru zborul spre Sydney. Timp aveam pana la 9 seara, asa ca ne-a gasit ceva prin Toronto si de-acolo in LAX. In timp ce ea cauta, Radu incerca sa ghiceasca daca si cat o sa ne coste domnul nostru de dimineata. Ei bine nimic! yeey, again! Ce sa facem, avem si noi micile noaste bucurii...
Ceva mai relaxati, ne scapam de bagajele de cala pe care in tot timpul asta le-am purtat dupa noi si mergem la o cafenea sa mancam ceva.
Drumul pana la Toronto, sederea in aeroport pana la urmatorul zbor, n-are sens sa le mai narez ca n-au avut nimic mentionabil, asa ca sar direct la zborul spre LA.
Zbor operat Air Canada, Avion de genul celor care zboara in sud, mic si inghesuit, servicii modeste masa pe care ti-o platesti, optiuni vreo 3-4 si vai-de-mama lor, burgeri reci sau supe instant. ODIOS. Zbor de sase ore.

LA, soare, palmieri, piscine - temperatura la sol 27 celsius. In concluzie perspectiva de a sta 5 ore in aeroport nu ne incanta deloc. Ne interesam cam cat ne-ar lua pana la o plaja in apropiere si luam o teapa cu niste microbuze ce mergeau spre Venice beach. Teapa doar la pret pentru ca altminteri si-au facut treaba.
Venice beach, foarte frumos dar cu o fauna care ar fi facut mandra orice gradina zoologica. Plaja enorma ca in filme si din filme, valuri mici dar destul ca niste "surfer dudes" sa-si faca fitness-ul pe ziua respectiva.
Am prins un apus superb, ne-am bagat picioarele-n ocean, am mancat cate o felie de piza si-am pornit-o spre aeroport unde spre deosebire de dimineata aceleiasi zile, am ajuns la timp.

Sydney, day -1 - Flight to LA, Venice Beach

Zborul spre Sydney a fost mult mai placut si confortabil decat ne asteptam. Loc muuult mai mult decat am avut de dimineata, mancare surprinzator de buna, filme si somn. Am dormit cu Luca pe doua scaune - el langa spatare si eu pe margine si cu picioarele in bratze la Radu. Cred ca eu si copilul am dormit cel putin 7 ore din totalul celor 14, poate chiar mai mult.

Sydney, day 0 - Flight to Sydney

Va las acum si povesti mai tarziu ca trebuie sa plecam.

Va pupam pe toti si ne gandim la voi.