"laite" post

Oameni buni, imi pare rau pentru tacerea indelungata, dar m-am enervat rau, am scris un post luuung de tot in care descriam prima zi petrecuta aici si l-am pierdut, pe tot. Evident ca mi s-a taiat tot cheful mai ales ca trebuia sa repet.

29 octombrie ora 6:15, avionul nostru aterizeaza la Sydney, deasupra marii erau niste nori vinetii din care n-a mai ramas nici tipenie odata ce-am ajuns in oras, laudabil din partea lor.

Trecem prin vama ingrijorator de usor, noi cautand biroul de "imigrari" iar personalul aeroportului abordand o atitudine ferma de "No worries, mate [...] puteti sa indepliniti toate formalitatile maine, doar nu vreti sa incepeti duminica la 6 dimineata?". Bagajele ne vin pe banda, in mod uimitor: amandoua si fara lipse aparente.

La 6:45 iesim cu bagajele si punem piciorul in mod oficial in Sydney, soare, palmieri, steagul Australiei, un panou mare "Welcome to Sydney!".

Stam "abandonati" si debusolati cateva minute inainte de a-l suna pe Corneliu, care trebuia sa ne astepte la sosire. Nu-l cunoastem personal, dar nimeni in aeroport nu pare sa corespunda descrierii. In final, misterul e rezolvat: zborul nostru era anuntat sa soseasca o ora mai tarziu (la 7 si 20) dar se pare ca pilotul nostru a dat bice prea tare si a ajuns mai repede. In asteptarea lui, dau o raita prin aeroport si ma intorc descurajat: o cutie de 12 Krispy Kream care la Montreal se vinde la 6-7$, aici costa 12-13$. Un croissant costa vineri dimineata 1.89$ in aeroportul din Montreal ; varianta lui australiana costa 4$. Dau o fuga la McDonald's sa verific pretul Big Mac-ului dar meniul e atat de "specific" de nu sunt in stare sa gasesc ce ma interesa.

Plec oricum multumit de statisticile adunate si ma intalnesc cu Maria si cu Luca la celalalt capat al aeroportului. Maria sade pe o banca, in asteptarea lui Corneliu iar Luca isi exerseaza adidasii cu roti.

In scurt timp apare Corneliu (un tip super-meserias, nu stiu daca v-a vorbit Maria de el si de Adi, sotia lui, pe scurt sunt cei care ne-au adoptat pe perioada sederii noastre aici) si aventura noastra australiana incepe. Primul drum, pe care orice emigrant care se respcta il tine minte (intre aeroport si "casa") e de departe cel mai frumos din experienta noastra de telelei vasile: cladiri frumoase, mult verde, autostrada cu benzi inguste (ca sa incapa mai multe pe un sens), tunele taiate in stanca, podul peste Sydney Harbour, evident Opera, tot decorul din Finding Nemo ni se deruleaza prin fata ochilor. Mai tarziu, urcam catre North Sydney si mai departe, cartiere mai mult sau mai putin aratoase, si in sfarsit Normanhurst, oraselul lui Corneliu si Adi. Foarte verde si foarte linistit, iar casuta lor draguta si primitoare, printre eucalipti crescuti de-a lungul drumului.

Dupa ce mancam de dimineata (nu sunt foarte sigur de ce, ca doar ne hranisera in avion inainte de aterizare, si inca bine), suntem hotarati sa ne conformam cu noul fus orar si sa nu ne culcam pana la noapte, asa ca plecam in prima excursie: o ora-doua pe plaja la Umina (vant puternic si apa rece, dar avem ocazia sa stam de vorba mai mult cu Adi si Corneliu, care se dovedesc nu numai "saritori" ci si niste prezente foarte placute.

A doua oprire, Woy-Woy, unde un restaurant de "Fish & Chips" si-a facut un obicei din a hrani o sleahta de pelicani milogi in fiecare weekend la 3 dupa amiaza. Inutil de spus, Luca s-a distrat enorm si noi asemenea.

Ultimul drum de duminica: mancare (buna) la Ettalong, plimbare scurta pe plaja si ne intoarcem acasa, unde cadem rupti la sfarsitul unei zile care a parut interminabila dar extrem de placuta.

Ceea ce ma pregatesc sa fac si eu acum, e aproape 4 dimineata aici.

Sydney, day 1 - Central Coast