Eu una am ramas tot unde eram: aeroport, acelasi job, nici avansat nici regresat, doar ca-s mai batrana cu un an.
Pe Luca, sarmanul, l-am mutat in septembrie la scoala fraceza care functioneaza dupa programul emisferei nordice, deci a inceput un an pe care mai avea putin si-l termina in sistemul australian. E oarecum obisnuit acum, dar nu e in culmea fericirii. E greu s-o iei de la aproape inceput cu franceza.
Altfel inoata ca de obicei si inca ii place, desi pentru ca n-a mai crescut DELOC in ultimele cateva luni, timpii lui cam stau pe loc si e nitzel demotivat.
Radu a reinoit iar (a cata oara nici nu mai stiu), contractul cu Animalele Logice, de data asta pe o pozitite superioara si pentru inca doi ani, cel putin. Si-a mai cumparat o motocicleta, si acum trebuie sa le ingrijeasca pe amandoua.
Spot, care a invatat in cele din urma, sa zboare a fugit de-acasa pe 31 Decembrie 2009. L-am mai auzit o vreme ciripind prin copacii din fata casei, dar acum nu mai stim cand e el sau altul dintre sutele de lorikeets ce vietuiesc prin preajma. Ii dorim sa fie sanatos si sa-si gaseasca o mandra.
In ianuarie pe la sfarsit ne-am procopsit cu Chewy, un Alexandrine Parrot, pe care mi l-a daruit un coleg de la servici.
Ati putea crede ca a fost un lucru bun ca l-am primit pe gratis, dar de fapt a fost ca atunci cand Lavinia mi-a dat de ziua mea o vaza cu un water lily in care cica puteai sa pui un peshte beta. Am luat pestele cu 5 dolari de la Pet Shop si dupa ce m-am documentat pe net, am cumparat acvariu, filtru, hranitoate automata, etc.
Asa a fost si cu papagalul Chewy. Nu avea loc in cusca lui Spot pentru ca are o coada de juma' de metru, asa ca am luat cusca mai mare $350, jucarii sa nu se plictiseasca odorul $100, bat cu ventuze de lipit pe geamul de la dus ca micutul sa se poata imbaia $50, mancare, vitamine, spray de pureci, etc. $50.
Dincolo de cat de "scumpa" e gaina, e si foarte draguta. A invatat foarte repede sa spuna lucruri asa ca acum are un repertoriu destul de bogat cu care ne delecteaza dimineata si seara. Zice: "Give me a kisss!xo,xo,xo Thank you!", "Ce faci?","Good boy Chew!"(nu stiu de ce nu zice Chewy), "Hi Chewy!", in striga pe Radu, canta "Sur le pont d'Avignon, on y danse tous en rond!", miauna ca o pisica, si de cand am fost in vacanta si l-am lasat la un magazin, a invatat sa fluiere ca un canar si probabil ca alte zburatoare de pe-acolo.
Anul trecut in octombrie ne-au vizitat Pacepii cu pitica lor. A fost super, pentru noi cel putin, sper ca si pentru ei. Am si au batut Sydney-ul in lung si lat si am fost cu totii vreo 3-4 zile in Gold Coast. Am facut sute de poze, sa putem sa ne uitam la ele dupa ce pleaca si sa nu ni se para ca am visat.
Cand i-am luat de la Aeroport si i-am dus acasa, m-am intors la birou sa le dau ragazul sa se odihneasca putin, dar la pranz nu m-am putut abtine si m-am dus sa-i vad. Ne-am intalnit pe plaja de langa noi si in vreme ce ma apropiam de ei aveam o senzatie asa de nefiresc, dar si de mare bucurie, sa-i vad acolo pe nisip pe toti trei.
Cele trei saptamani cat au stat cu noi au trecut imediat si ne-a parut extrem de rau sa-i vedem plecand, dar.... aveam o surpriza pentru ei.
Ne cumparaseram bilete sa mergem in Canada in noiembrie inca inainte sa vina ei, asa ca nici nu se dezmeticisera bine din jetlag cand au avut ocazia sa ne vada din nou.
Cum ziceam, pe 12 noiembrie ne-am imbarcat intr-un zbor cu destinatia New-York, unde urma sa inchiriem o masina si sa fugim mancand pamantul spre Montreal.
Zis-si-facut, ajunsi la NY cu toata oboseala, am luat masina si am taiat-o spre casa.
Radu a condus ca un erou, ba chiar a baut si cafele, lucru care nu-i sta in caracter. :D
Am ajuns la La Prerie pe la 6 fara 10 si imediat ne-am pus sa batem la usa Pacepilor ca descreieratii. Bietii oameni inca dormeau, evident. Au iesit din dormitor si au inceput sa coboare scarile spre intrare (noi ii vedeam prin marginile geamurilor de la usa), unul dupa altul cu parul valvoi strigand cat puteau ei mai infricosator: "Who's there?".
Noi nimic, nici un raspuns, bateam in continuare cu pumnii de se zgaltaia usa, prapadindu-ne de ras. Pana la urma s-au uitat si ei prin geam si au vazut trei momai, doua mari si una mica si intr-un tarziu s-au prins cine eram.
Ne-au bombanit, dar mai mult s-au bucurat, ne-au bagat in casa unde Olga se dadea grozava, ca ea stia, ca o sa venim ca n-am plans cand au plecat ei de la Sydney si bla, bla. Dar dupa lupta multi viteji se-arata, de fapt cu 5 minute mai devreme se ascundea dupa Pacepa cand cobora scarile si-i tremurau pantalonii de pijama pe dansa.
In fine, dupa ce s-au calmat si si-au facut cele treburi de dimineata, ne-am pornit cu totii s-o ducem pe Emma la gradinita. 5 oameni sa duca un copil la gradinita, dar a fost haios sa o vedem acolo - ea era foarte mandra de faptul ca e acompaniata de atata lume, iar noi am venit tocmai din Australia s-o ducem la gradi.
Pacepii s-au dus la serviciile lor si noi am plecat spre vestul insulei ca sa-i mai speriem si pe altii. Respectiv pe Sultani, dintre care doar Cristina (sefa casei, sau sultanca) stia ca venim. Luca tremura de bucurie ca avea, in sfarsit sa-l revada pe Paul.
Intr-un tarziu am ajus si dupa pupaturi si imbratisari multiple, ne-am odihnit pentru ce avea sa vina seara.
De-aici stiti cam toti povestea. A fost o saptamana cat se poate de incarcata, dar la modul cel mai placut posibil pentru noi Vintilii, saptamana care s-a finalizat cu marea petrecere de la Lavinia si Bogdan, petrecere altfel numita in mod conspirativ "la carat de mese de gradina". ;D
I-am vazut si pe Florin, Nina si Andrei, lucru nemaipoment, pentru ca daca nu veneau ei, ar fi fost norul vacantei noastre, era imposibil ca in cele cateva zile sa fi "dat o fuga" (efectiv) si la Toronto. Multumim!
Sunteti fiecare in parte nemaipomenti, iar luati in grup depasiti tot ce un om poate sa spere de la prietenii lui. Suntem forte norocosi!
La plecare am ramas pentru inca 5 zile in NY si apoi back DU.
Ca alte highlights ale anului trecut, au mai fost:
- a doua zi dupca ce-am revenit din vacanta, Radu a inotat ca un erou in jurul insulei din Coogee (2.4km) si a ajuns intreg la mal sper bucuria mea nemasurata. Detaliile le cunoasteti. :D
- I-am cunoscut pe Dana si Gilles prin marinimia surorilor Miki si Cristina. Am chiar petrecut revelionul 2009-2010 impreuna pe meleaguri canadiene - adica la ambasada.
- am cumparat apartamentul, pe care acum ne gandim deja daca n-ar fi cazul sa-l vindem.
- l-am cunoscut si gazduit pe G care tocmai emigra in Aus (prietenul nostru acum) pe sistemul "pay it forward", pentru ca n-am avea vreodata cum sa ne recompensam fata de Adi si Tutu care ne-au tinut la ei in 2006 si Carmen si Alex care l-au gazduit atata amar de vreme pe asocialul de Radu in 2008.
Promit ca revin cu 2010.
1 comment:
Cam tirziu, recunosc, cu toate ca am tot vizitat blogul, doar si doar oi mai citi cite ceva despre voi.
Ma bucur sa aud ca sunteti bine si ma uimeste in continuare coerenta cu care scrieti (mai mult Maria in ultimul timp), cu toate ca sunt constient de avantajul de a vorbi limba materna in casa.
Pe scurt, va las implicit e-mailul meu (telefonul sau ...anele le are Radu - cu tote ca eu nu le am pe ale voastre, daca le-am avut vreodata ... din nefericire le-am pierdut), cu speranta de a reinnoda o veche legatura.
Cu bine,
Dan Ulmamei
Post a Comment