In summary, we are offering you a base salary of $xx pa. You will receive 9% super on top of this. You are also being offered a $xx relocation allowance to assist with the move. The initial contract is for 6 months, but it is likely that there will be opportunities within the IT Department and Production beyond that 6 months.
Aseara am confirmat ca "da" (dupa o convorbire de 3 ore cu Maria :) )
Poate va intrebati ce-am tot discutat in astea 3 ore? Cred ca am batut in retragere in fata iminentei. Eu unul am sperat ca purtat de entuziasmul schimbarii, o sa trecem peste micile amanunte si o sa intram triumfal, cu bagaje, mobile, carti, copil (si speram, catel) intr-un oras frematand de nerabdare sa ne introduca plajelor lui.
Ei bine, nu s-a intamplat asa. Cred ca majoritatea dintre noi, daca nu toti, am trecut printr-o (singura) emigrare.
[Ok, deja, scriind fraza, mi-a trecut prin cap ca cel putin 3 dintre voi n-au venit direct din Romania].
Ideea este ca mi-aduc aminte, cand am plecat din patria muma, ardeam de nerabdare sa ma sui in avion si sa vad ce ne asteapta aici. Si, desi lasam in urma 30 de ani de viata, parca nu mi s-a parut deloc o despartire dificila. Evident ne desparteam de familii si prieteni, dar asta nu intervenea deloc intr-o intrebare (mai mult retorica) "Sa plecam? Sa nu plecam? O sa ne fie bine acolo?"
De data asta, lucrurile sunt cu totul diferite: din Romania am plecat ca din arc. Daca mi-ar fi spus cineva ca daca alerg prin avion ajung mai repede in Canada, l-as fi ascultat si as fi facut-o, cu speranta in suflet [Paranteza: pe vremea aia, nu cunosteam pe nimeni specialist, care sa lucreze, dau un exemplu la intamplare, la o firma suedeza care se ocupa cu softuri (mofturi?) pentru companiile de avioane, de unde si experienta nemasurata in ale remediilor homeopatice impotriva jet lag-ului, inchid paranteza]. Din Canada in Australia, credeti-ma, decizia e mult mai grea. In mod fundamental, se aseamana una cu alta. In detaliu, sigur exista diferente. Una are zapada de 3 metri, cealalta valuri la fel de mari. Intr-una iti intra renii prin parbriz, daca nu esti atent pe sosele, in alta te inhata rechinii, daca nu cumva te-a tras rift-ul la fund inainte. Amandoua vorbesc o moldoveneasca derivata din limbile lor originale, amandoua au teritorii vaste pe care locuiesc numai pe contur, amandoua sunt supuse Majetatii sale, regina noastra, si tot asa. Deci decizia de a parasi una pentru alta e cu mult mai dificila decat aceea de a parasi Romania pentru oricare dintre ele.
Asa ca in discutia cu Maria am luat-o de la "square 1": chiar vrem sa plecam? oare daca se mai incalzeste putin, nu ii trece Laviniei (sic) elanul ? De ce plecam? ce vrem sa obtinem acolo? o sa putem sa obtinem ce vrem? O sa ne gasim prieteni? cum o sa se simta Luca? etc etc etc
Acum o sa ma intorc putin la voi: in primul rand, cand am inceput blogul asta ne gandeam ca o sa fie doar un fel de ziar pe care il "publicam" si ca informatia o sa curga intr-un singur sens. Cand Cornel mi-a lasat primul comentariu, au trecut vreo 2zile pana sa remarc. Nu ma asteptam sa il folosim (pe blog, nu pe Cornel) ca pe o forma de dialog. Si sa stiti ca conteaza. Nu stiu pentru voi, dar de aici dintre mame saltarete ce isi poarta puii in pungi, mi se pare ca tot ce scrieti acolo (si va multumesc foarte) va aduce mai aproape si ma bucura tare si ma intristeaza si mai tare. Cornel, Codruta, Ioana, Cristina, Lavinia, Pui, multumesc pentru randuri (in blog sau pe mail) si fiti cu totii siguri ca daca ar trebui sa alegem un motiv pentru care sa ramanem in Canada, acela ati fi voi (13 + copiii)
Asa ca ieri, cand ne-am hotarat sa plecam, n-am facut-o de loc cu sufletul deschis si chiar daca n-om ajunge sa ne vizitam asa cum am tot zis in ultima vreme, gandul asta ne ajuta acum sa trecem mai usor prin toata nebunia momentului. Iar noi, naivi, speram ca n-o sa ramana doar vorbe in vant (dar sa v-aduceti saci de dormit - vi-l inchipuiti pe Sultanul dormind pe o saltea pneumatica doua saptamani? Poate il cunoasteti de mai demult si puteti. Eu nu. Asa ca am decis, impreuna cu Maria, ca o sa-i cedam dormitorul nostru).
Deci, pe scurt, incep sa lucrez pe 28 aprilie. Saptamana viitoare ma uit dupa scoli, ma interesez de carnetul de conducere, incep sa culeg informatii despre taxe, si - remotely - incepem sa ne organizam pentru plecare [Nod in gat]
Planul ar fi spre sfarsitul lui August [alt nod in gat]
Pentru cei ce nu stiu, maine (vineri) se marita sora mea. N-o cunoasteti dar daca ati cunoaste-o, v-ar placea cu siguranta. N-apuc sa merg la nunta ca sunt prea ocupat cu cautatul de lucru... Dar mi-ar fi placut. V-am spus asa, doar ca sa mai impart greutatea cu cineva :), nu va simtiti obligati sa luati robot de bucatarie si aspirator.
Poze
 |
| 2008-04-16 |
Sa va povestesc pe scurt ziua: dimineata am fost la Fin Design, un studio care se ocupa aproape exclusiv de clipuri publicitare (daca intrati la ei pe site, sa va uitati la spoturile cu Toyota, facute de Grath Davis - regizor). Un interviu in care ei nu aveau un post disponibil in mod special iar eu eram pe jumatate angajat in alta parte, iar lipsa de motivatie de ambele parti a plutit in aer pe toata durata interviului.
Dupa ce-am plecat din Darlinghurst, am trecut pe langa un cuplu care la prima vedere nu mi-a atras atentia. Pana in momentul in care mi-am dat seama ca nu e chiar normal sa vad in Sydney tricoul Canadiens (vedeti poza). Go Habs Go !
Ma duc sa ma culc, la ultimele paragrafe am atipit de 3 ori pe paragraf. Nu, nu stateam in picioare (bai cum sunt fetele astea, imediat se baga ele sa intrebe)
Un Emu - tionat
4 comments:
si daca tot m-ai comparat cu un mare modernist (bow, ma flatezi astronomic) sa continui pe aceeasi linie: deci zeii s-au decis sa ne va transforme intr-o persistenta a memoriei...
dar sa nu mai zabovesc asupra imaginilor de clipe fluide caci asa cum ti-au scris si alte membre ale micii dar vioaiei nostre comunitati, nu suntem tocmai extatici de hotararea voastra iar deja fara tine multe nu mai merg cum obisnuiau: sotia iti este racita, fiul iti duce dorul, trenul de banlieue (sic) merge aiurea iar eu nu mai dau doi bani pe surf board, acum vreau sa ma apuc de curling...aici sa te vad
but I digress...sa fie intr-un ceas bun mate, sa aveti mult noroc si sa nu te menajezi, sa faci filme interesante ca oricat de mult te-om place (recte, te-or!) n-o sa mergem acuma la cinema numai sa va sustinem pe voi, upside down aussies...da' promitem sa luam torentul
acuma insa nu te culca pe lauri, scrie in continuare orice alte amanunte din viata ta de zi cu zi caci pentru multi de aici ai devenit un fel de piscot (daca as fi snob as spune biscotti, da nu's) la cafeaua de dimineata, asa imediat dupa boot si pana sa se umple biroul...cel putin asa am auzit, eu unul nici macar nu stiu unde ti-e blogul
hai bravo, ai reusit, continua!
M-ai facut sa bazai si n-am sa ti-o iert, m-am hotarat sa te pedepsesc si de-aici inainte sa nu mai impart deserturile cu tine, sa te las sa le mananci in intregime, asa cum sunt ele: enorme si pline de calorii si de transfatzi.
Acuma ca stiu ca hotararea e luata, trebuie sa-ti marturisesc (ca sa simti si tu putin din melodrama de aici) ca Andreea m-a intrebat aseara cat trebuie sa stam in avion ca sa ajungem in Australia? Dupa ce i-am raspuns s-a mai jucat un pic, drept pentru care am crezut ca intrebarea a fost doar de dragul conversatie, insa apoi a venit si concluzia cugeratilor ei: "stii ca tatal lui Luca a plecat in Australia?". Ok ... deci copiii au inceput sa-si imite parintii (ok, hai sa lasam barbatii sa fie demni si sa le consideram numai pe doamne nitzel emotional disfunctionale).
Drept sa-ti spun, daca as fi cunoscut acum doua saptamani cum vor sta lucrurile, nu cred ca ne mai bagam banii in parchet ci i-am fi folosit mult mai chibzuit si rational intr-o vacanta de craciun intr-o destinatie necunoscuta ... ca de exemplu Sydney ... :)
Suspans ... suspans ... suspans ... dar la naiba, ca am semnat contractele deja.
Atentie insa, asta nu inseamna neaparat ceva, deci nu lasa garda!
Pupari si bafta multa, ma grabesc sa ma intalnesc cu Maria, Codrutza si baietii la masa! N-am sa mananc desert ca-s necajita :(
si daca tot jacta est si nu mai putem schimba nimic hai sa amplificam nitel tonul (ma simt ca un dealer de masini cand simte ca nu poate prinde clientii cu vorbe dulci) si sa punem nitica oranduiala intre noi:
1- nu inteleg la ce faci aluzie cu mofturile pentru liniile aeriene si nici ce intelegi prin pilule de reglat ceasuri biologice ale oamenilor normali (emfaza pe normali) insa trebuie sa afli ca daca ceva s-a petrecut este numai din cauza ta; in primul rand nu se poate sa nu fi auzit sau sa-ti fi dat seama ca de la an la an liniile aeriene ofera servicii tot mai proaste si mai scumpe (ti-a placut ca te-au pus sa platesti camera ca ai pierdut legatura?) deci orice sfaturi de calatorie primite de la persoane care lucreaza pentru mai sus mentionatele companii trebuia sa ti se para suspect; in al doilea rand am convingerea ferma ca acele pilule nu erau pentru cei ce, desi traiau in Montreal, plamadind cozonaci dupa miezul noptii dovedeau ca ei deja traiesc pe fusul orar austral deci, in definitiv, acele pilule au functionat perfect punandu-te la loc, pe ora noastra (s-o numim fireasca)
2- daca tot sunt atatea simililaritati intre cele doua giuvaeruri ale coroanei ce-ti mai trebuie acea insula? asta nu mai era buna, eh? aveti acolo poutine, nid-de-poule, habs (ok, asta am vazut ca aveti), separatisti, frunze toamna si zapada cat casa? (yeah, yeah, valuri de 3m...incearca tu sa le iei cu lopata!)
3- saci de dormit; adica de ce numai pe sultanul nu-l vezi pe saltea?? eu ce-am? ce-i asa de greu sa amenajati acolo, un cotlon modest pentru prietenii din QC? (si tu te souviens) o saltea pneumatica civilizata, king size, cu baldachin sa nu ne piste toate alea de la voi, o baita cu dus si spa en-suite si un frigider, asa simbolic, sa nu ni se faca sete noaptea
4- casa de piatra sorei tale...ar trebui sa o convingem sa imigreze la QC, istoria a demonstrat ca nu-i rau sa ai un Vintila prin preajma
Cam atat deocamdata, promit sa mai gasesc reprosuri...
Ahoy
ps iata a mai aparut unul: nu cred ca ai inteles aluzia cu fursecu'...azi mi s-a racit cafeaua, mi s-a boota-t laptopul de la IKEA si a trebuit sa-i suport si intr-un meeting pana s-a tiparit gazeta-de-dedesubt...cu totii de pe aici am aprecia daca abonamentul ar sosi la timp...
Acum, dupa ce am stabilit de comun accord ca noua ne va fi foarte greu fara voi si voi nu puteti fara noi (ma rog, s-a dovedit ca puteti, dar in mod cert v-ar fi mai bine cu), si lasand la o parte toate aceste efuziuni sentimentalo-emotionalo-dulceago-
nostalgico-duioase, cred ca e momentul sa trecem la lucruri ceva mai practice. Avand in vedere ca nu ati avut niciodata placerea sa mergeti cu noi undeva la munte, intr-o cabana, ma simt datoare sa enumerez cateva lucruri de care n-ar fi rau sa tineti cont pentru momentul revederii (ce ti-o fi trebuit sa deschizi subiectul ?). Desi nici unul din grupul celor 13 nu este pretentios, fiecare apreciaza un loc destul de spatios, caldutz, molcutz pentru culcusul de noapte – dar asta déjà ai aflat-o. Ce nu stii, este ca la micul breakfast ne place sa scoatem absolut totul din frigider si sa punem pe masa – poate vrem, poate nu – si intotdeauna merge si ceva un pic aburind pe langa toate acele cold cuts. Din cele trei mese ale zilei, sarim cu drag peste una, cu singura conditie ca cea ramasa dupa micul breakfast sa contina multe proteine, parpalite usor pe ambele parti. Ne place sa filozofam la un pahar (cu suc?), dar mai mult decat atat – asta ca sa-ti demonstrez inca o data ca nu suntem pretentiosi – apreciem programele bine stabilite si puse la punct (si Doamne fereste sa ploua afara !). Nu stam foarte tarziu in noapte, in schimb deschidem ochii destul de repejor dimineata – cam pe la acea ora pe la care stiu eu cine isi viseaza abia primul si cel mai dulce vis… intr-un cuvant, nu crezi c-ar fi bine sa te imprietenesti la catarama cu vecinul, poate primeste el saltelele pneumatice?!?
Codruta fara de pretentii
Post a Comment