10 Aprilie - Papa bun?

Problema cea mai mare e ca de ce ai mai mult timp, de-aia te gandesti la mai multe prapastii. Azi de exemplu, fiindca n-am avut cu ce sa imi umplu timpul atat de intens, m-am gandit la ce ne mai asteapta in cazul "fericit" in care imi gasesc de lucru (revin mai tarziu la lista). Si cum acum mi se pare ca cea mai mare greutate e sa imi gasesc de lucru, dar ca de cum imi voi fi gasit, o sa ma gandesc ca asta a fost numai floare la ureche pe langa ce urmeaza. Hai sa vedem ce ar fi:
- recuperat Iris
- vandut/inchiriat apartamentul
- scapat de masina
- vandut din lucruri (?)
- selectat ce luam si ce nu
- impachetat lucruri
- trimis lucruri (cargo?)
- gasit scoala buna pentru Luca
- gasit club de inot pentru Luca
- gasit casa aproape de cele 2 de mai sus si, in plus, abordabila
- mutat familie
- carantina Iris
- cumparat ceara pentru surf-ul lui Cornel
- cumparat masina/motocicleta (aoleu, ce porumbel mi-a iesit)
- gasit ce sa facem cu neobisnuitul surplus de bani
Ok, cred ca am luat-o razna... ce ne trebuie ceara pentru Cornel? Ii luam o placa noua si gata.

Noutatile de azi: am mai aplicat la ceva joburi. Unul la care musai sa fac follow-up maine, ca parea interesant. La Associated Press. Poate ajung fotograf de razboi. Glumesc. Pana acum am scapat 2 aparate foto din mana. Nu cred ca o sa mearga.

In mod surprinzator, cand ziua parea sfarsita (as fi vrut sa gasesc o sintagma mai poetica pentru a descrie momentul... "cand cerul inrosit de durerea unei alte zile muribunde inghitea incet soarele ostenit de drumul lui peren", ceva de genul asta, dar parca nu-mi vine nimic...), cu alte cuvinte pe la ora 5 hop suna un telefon care, imi dau seama instantaneu cu agilitatea-mi binecunoscuta, era chiar telefonul meu: agentul cu care m-am vazut ieri, ca mi-a fixat un interviu pentru maine. Foaarte interesant, cu o agentie locala, Devotion pe numele ei. Am acceptat cu entuziasm, nu cu multa vreme inainte de a primi job description-ul. L-am citit si mi-am adus brusc aminte de bancul cu taranul care aduce o martoaga la targ, saracul animal de-abia isi tara coastele pe drumul de tara, si vine un cumparator si-l intreaba: bade, da' rau mai arata martoaga asta! macar trage bine la plug? Nu, batu-o-ar norocul. Pai si de ce-ai mai adus-o la targ? Ca s-o fac de rusine, da-o naprii. Ma intreb de ce mi-a venit in minte martoaga? Cu siguranta n-are nici o legatura cu faptul ca aia cauta un "senior .NET ceva", iar eu despre .NET stiu nici mai mult nici mai putin decat 2 lucruri: 1. Ca exista si 2. ca am un prieten (Tutu) care il mananca pe paine. Cum ultima oara cand am verificat, daca ai auzit de Luna nu te face astronaut, deduc ca in cazul in care o sa am un interviu "successful" maine, inseamna ca am facut un pas imens pentru mine dar si mai imens pentru omenire.

Pentru ca mi-am petrecut deja mai mult de jumate din sederea in Australia intre acesti 4 pereti, aplicand in dreapta si in stanga si dand telefoane, m-am gandit ca s-a cam facut timpul sa prezint cuibusorul meu de nebunii familiei si prietenilor. Am emotii. Asa ca uitati-va la poze.

2008-04-10_Sydney - o zi pierduta

Si cu asta permiteti-mi sa ma retrag, lansandu-va (pentru ca este timpul) traditionala intrebare: Papa Bun?

Eu, din pacate, astazi nu.