Asa ca incerc sa va fac acum un rezumat al saptamanii
Miercuri am fost la U23D. Am avut ceva emotii, ca intre timp mai convinsesem ceva lume sa vina sa il vada. Si de fapt mi-era teama ca cele 5 min pe care le-am vazut eu si mi-au placut, sa nu fie si singurele interesante (se mai intampla la filme...)
Din capul locului va spun, merita vazut. Eram curios si ce o sa zica Mihai si Lore, care au fost si la concert U2. Se pare ca experienta e total diferita de un concert adevarat. Nu mai buna sau mai proasta, dar complementara. 3D-ul asta reuseste cat de cat sa te puna in atmosfera si presarat cu ceva grafica (in majoritate cea de la concert, care era proiectata pe "ecranul" din spatele scenei) se transforma intr-o experienta chiar interesanta.
Singurul lucru de care pot sa ma plang si la care nu m-am asteptat, este ca stai asezat pe un scaun, intr-o atmosfera de concert, si tot ce poti sa faci e sa dai usor din picior si sa iti pleznesti usor palma de pulpa in ritmul muzicii. Oamenii din fata (de pe ecran) sar, canta, dau din maini, aplauda, aprind brichete, plang incearca sa-l atinga pe pe Bono, tu stai cu mainile incrucisate pe piept. E o discrepanta pe care in mod normal n-o simti, ca atunci cand te uiti la televizor nu-ti vine sa sari si sa faci pogo, la concertul asta insa, experienta e foarte imersiva.
Bono e foarte militant in schimb. A cantat de pace, de drepturile omului, de toleranta, de toate. Mare meserias. Una peste alta, sper sa va placa. Merita din plin, nu o sa va para rau!
---
Azi am jucat fotbal la pranz cu colegii. M-am dus increzator, ca o sa dam de cateva ori in minge, lejer, fara sa ne stresam. De cand am ajuns pe teren, mi s-a parut ciudat ca toti cei 3 care mai erau pe teren (colegi de-ai mei) aveau ghete de fotbal, pe bune (cu crampoane - de cauciuc, ce-i drept). Cand au aparut si ceilalti (14), mi-am dat seama ca eram singurul care aveam adidasi normali.
Fratilor, nu e ca in Canada. Am jucat si acolo fotbal la servici, si ne strangeam vreo 7-8 dintre care peste 2 stiau sa dea cu piciorul in minge. Ceilalti erau plini de bunavointa, dar care nu le mai lasa loc de talent (cred ca in categoria asta intram si eu)
Aici, cand au vazut ei ca suntem 9 contra 9, au zis sa mareasca terenul de nu mai zaream poarta cealalta. Am inceput sa jucam (eu - in echipa cu maieuri rosii de supraelastic). Dupa 2 sarje la poarta adversa, si aproximativ 4 minute de joc, m-am oprit sa-mi culeg bojocii de pe jos si sa-mi regasesc suflul pierdut pe undeva pe la poarta adversa. N-am mai fost asa de obosit nu mai stiu de cand. Dupa 10 minute ma taram pe gazon, si incercand sa urmaresc mingea macar cu ochii (o experienta dureroasa in sine...). Intre timp, toti ceilalti 17 jucatori arau terenul in lung si in lat, ca apucatii. Hotarat lucru, trebuie sa imi intru in forma. Cum imi ura Maria inainte sa plec la fotbal, "trebuie sa le arate Lãcã vreo doua..."
Va pun si niste poze dimprejurul biroului. In fiecare miercuri, in partea care acum e publica a Studiourilor Fox se organizeaza un fel de iarmaroc, talcioc, balci, sau cum vreti voi sa-i spuneti, unde australianul de rand poate (daca poate....) sa-si cumpere rosii organice cu 10$ kilul, branza puturoasa si uscata a carei pret nici macar nu e afectat si tot felul de articole, care mai de mancare, care mai de nu.
 |
| 2008-05-07 |
Aveti grija de voi, o sa incerc sa va scriu mai des.
1 comment:
Salve!!!
Nu-ti face nici un fel de griji in legatura cu posturile din ce in ce mai rare pe blog. Suntem atata de fericiti cand le descoperim, ca uitam ca in ultimele zile tocmai ne enervasem ca nu aveam noutati de la tine. Sau daca ne aducem aminte de iritare, nu mai stim de ce o avusesem ... si tot asa.
La un moment dat ma gandeam ca poate-i o tactica, odata ce ne-ai creat dependenta sa ne faci nitzel sa suferim, ca sa te apreciem si sa te dorim si mai rau. Oh, stai ca am uitat un lucru esential: esti barbat. deci incapabil de astfel de trick-uri.
Multzam de review, vom merge cu siguranta sa vedem U23D. Eu o cam planuiesc pe la mijlocul lui mai, cand imi va sosi verisoara mea draga din Romania pentru 5 zile.
Asa ca incerc sa concentrez tot ce poate fi interesant in acea perioada.
Evenimentul saptamanii (in afara de examenul de mate) pentru clasa 1a fost iesirea la o piesa de teatru. Dupa multa asteptare, s-a intamplat in sfarsit ieri, iar comentariul Andreei a fost: "ne-am plictisit rau, erau numai 4 oameni pe scena care vorbeau cum vorbesti tu si nimeni n-a inteles nimica." Iti dai seama cum vorbesc?! In fine m-am dumirit pana la urma ca a fost o piesa jucata extrem de amatorial de o trupa franceza.
Parerea este unanima in grup: pozele pe care le afisezi sunt super faine. Trebuie sa ne dezlegi misterul caci variantele pot fi multiple: ori stii tu sa faci poze meseriase cu aparatul tau si mai meserias ori locurile sunt cu adevarat incantatoare. Si cand te gandesti ca situatie mai favorabila pentru Montreal nu poate fi: vine vara, e soare si caldutz, pomi in floare ...
In fine, mi-e mai comoda cea cu priceperea ta in a face poze ... :)
Pupaturi si spor in toate,
Ioana
Post a Comment