Cum ziceam de ieri, am inceput sa am remuscari ca n-am venit in Australia doar ca sa mergem la plaja si sa ne simtim in vacanta (desi taaare bine ar fi fost...). Asa ca de azi incepem sa nu mai "eludam meandrele concretului". Dis de dimineata la ora 10 (de, unele lucruri nu se schimba niciodata), pun mana pe lista de scoli si ma apuc de dat telefoane.
La prima scoala (Wahroonga), dau telefon, las mesaj, o sa ma sune Mr. Smith mai tarziu. Am pus-o prima pe lista de scoli pentru ca am inteles ca ar fi cea mai buna...
La doua (Normanhurst Public School), foarte aproape de unde stam, directoarea m-a luat prin surprindere si m-a intrebat cand pot sa vin sa vizitez scoala. "In 20 de minute e bine?" E bine, asa ca ne imbracam cu totii si o purcedem la drum (cred ca ne-a luat vreo 5 minute sa ajungem acolo, era chiar mai aproape decat credeam). Scoala - mica, vreo 200 de elevi cu totul- are clase de la Kindergarden (Kindie) pana la clasa a 6-a primara. Nu e o cladire mare (de fapt, cum aveam sa vedem mai tarziu, cam toate scolile pe care le-am vizitat au acelasi stil) ci mai multe corpuri imprastiate pe o raza mai mare, o clasa-doua aici, doua-trei dincolo, sala de festivitati mai incolo, etc. Prima dilema pe care o avem: in ce clasa il inscriem pe Luca (intr-o versiune ideala, am ajunge aici pana la inceputul anului scolar urmator, pe 27 ianuarie). Nici directoarea n-ar putea sa spuna daca sa-l inscriem in K sau in clasa 1, pentru ca pe de-o parte el face 6 ani in ianuarie, deci ar trebui sa intre in E1, dar se pare ca ei structureaza altfel materia. De exemplu scrisul cursiv il incep prin clasa a 2-a, in schimb la intrarea in clasa 1 sunt in stare sa scrie (cu litere mici de tipar, ce-i drept), compuneri intregi cu fraze lungi si complexe. Ne-am uitat pe un caiet de clasa 1 si pe prima pagina, un baietel scrisese o compunere cu un "bloodthirsty" ceva, ceea ce mie unuia, care sunt inginer si nu intelectual, mi se pare totusi un cuvant pe care cu multa sarguinta as fi putut poate sa-l scriu prin clasa a 3a... In sfarsit, concluzia e ca odata ajunsi aici, o sa vedem la ce nivel o sa fie Luca, si in functie de asta il inscriem in K sau 1. Ideea e ca daca incepe la K si avanseaza (prea) repede, il trec in clasa 1.
Alta deosebire de scolile din Canada e ca astia aici pun mare accent pe arta. Copiii din clasele mici picteaza, si nu oricum, dar au teme "Monet" sau "cum sa pictezi ca Picasso". Imi pare rau ca n-am avut aparatul de fotografiat la noi, sa vedeti si voi ce picturi incredibile fac. Ca activitati extra-scolare au dans, "bands" (nu stiu exact la ce instrumente canta), "drama", "debates" (cred ca Bogdan ar fi fericit sa poata sa "dezbata" cu copiii nostri la 6 ani), cor (copiii tocmai avusesera un spectacol la Opera [din Sydney, evident] . Vara fac inot, iarna fotbal.
Ca sa revenim, scoala ni s-a parut ok, avea totusi un aer sarman desi invatatoarele pareau sa merite "toti banii". Ne mai uitam si la altele.
Dupa amiaza, multe sperante in intalnirea pe care o aveam cu CTO-ul de la un studio de aici din Sydney. M-am imbracat eu deci in hainele de duminica, mi-am luat carnetelul si pixul ca sa ma mai antrenez in tren cu ce raspunsuri sa le dau daca ma intreaba una si alta, si am purces catre gara.
Ca sa va pun in tema din capul locului, nu e vorba de-un interviu de angajare (as fi vrut eu...). Compania respectiva e o companie cu care lucrez (din Canada) si au un birou in Sydney si unul in Adelaide. Cei pe care ii cunosc eu sunt in Adelaide si i-am intrebat daca pot sa ma intalnesc cu cineva de la biroul lor din Sydney. M-au pus deci in legatura cu ei si am obtinut o intalnire neoficiala, mai mult de "networking", dar sperand eu pe undeva la mai mult...
Asa ca dupa vreo ora jumatate de discutii, povesti, facut cunostinta cu oameni cu care discutasem prin mail dar nu ne intalnisem niciodata, baut cateva guri de bere, ne-am despartit buni prieteni dar fara nici un rezultat concret. Apropos de bere, o au la discretie, le-am spus ca si la noi la studio avem bere la liber vineri dupa amiaza si au ras... la ei e la liber de luni pana vineri :)
In tren spre casa, gandindu-ma retrospectiv la intalnirea noastra, mi-am adus aminte de o vorba pe care o avea Andreea (sora mea): "Am plecat bou si-am venit vacã" :).
Am dedus ca ar trebui sa ma gandesc si la alte variante, si sa accept ideea ca s-ar putea sa trebuiasca sa renunt la domeniul meu (desi mai "glamorous", se pare mai limitat in oportunitati in IT) si sa ma uit la piata de munca in general...
Poze n-avem din zilele astea, o data pentru ca ne-am ocupat mai mult cu treburi administrative.
Ne gandim la voi toti (pe rand, nu asa deodata...)
The Vintiroos
No comments:
Post a Comment