Vineri 4 noiembrie - 2 scoli

Alta vizita la scoala. Ne-a sunat Mr. Smith si ne-a invitat la scoala dimineata la 10:30 (ce efort pentru noi sa ne trezim asa devreme !). A inceput sa fie urat afara (e innorat mai tot timpul si sta sa ploua) asa ca se potriveste bine sa avem ceva de facut, macar nu ne doare sufletul ca e o zi frumoasa si ca am putea sa fim la plaja... Wahroonga e pe la 3 statii de tren de Normanhurst (unde stam noi, prin bunavointa si rabdarea extraordinara a lui Tutu si Adi :) ). Ne ia cam 20 de minute de mers agale printre case ingrozitor de frumoase pana sa ajungem la scoala. Ne gandim noi ca asta nu e semn bun, pentru ca desi scoala, fiind publica, e gratuita, daca vrem sa inchiriem casa in zona scolii, apãi zona asta nu prea pare sa ne fie acesibila. Case mari, cu domenii de-a dreptul, terenuri de tenis in curte si asa mai departe. O vegetatie incredibila, strada catre scoala e efectiv acoperita de coroanele mari ale copacilor de o parte si de alta a drumului. Copacii de pe margine sunt tunsi in asa fel incat prin mijlocul lor trec liniile de curent electric (m-am gandit la Doru si la Sultanul cum au ramas ei fara curent 3-4 zile cand s-a prabusit copacul peste firele electrice). Am uitat sa va spunem ca peste tot miroase a flori de tot felul, si credeti-ma, eu sunt ala care nu simte mirosul de sconcs pe autostrada !! Imi inchipui ca pentru cineva cu miros normal trebuie sa fie o feerie. Scoala (Wahroonga Public School) ramane pana in prezent, din toate cate am vazut, cea mai "scoala" dintre toate. Bine organizata, cladirile sunt frumoase, piscina proprie, terenuri de sport cu un gazon demn de invidiat, o sala de spectacole meseriasa, amfiteatru in aer liber pe stil grecesc si totul intr-un parc cu eucalipti grosi si inalti (ca dealtfel majoritatea copacilor de aici). Mr. Smith are exact aerul unui director de scoala englezeasca. Ne prezinta scoala, uniforma (toate scolile aici au uniforme specifice), clasele, laboratorul de informatica (fiecarui copil i se face inca de la Kindergarden un cont - de la Ministrerul Educatiei - pe care il folosesc in laborator, la biblioteca sau de-acasa. Unii profesori trimit temele pe mail, asa ca ii invata pe copii de foarte devreme sa se foloseasca de calculator pentru scoala. Singura problema a scolii e ca au un perimetru precis de strazi din care accepta inscrieri. Asa ca ar trebui sa ne gasim casa in cartierul asta care, cel putin la prima vedere, pare inaccesibil. Deseara o sa incepem sa ne uitam dupa case, acum ca incepem sa stim in jurul caror scoli sa cautam. Plecam foarte incantati de scoala asta, care nu se deosebeste cu nimic de o scoala privata (sau cel putin asa ni se pare noua). In schimb prima scoala pe care am vazut-o (Normanhurst) ni se pare acum mult prea mica si provinciala... Uitandu-ne pe harta, vedem ca suntem nu foarte departe de alta scoala pe care vroiam s-o vedem: Waitara Public School. Asa ca pe o ploaie cu spume o pornim pe jos, strecurandu-ne pe sub coroanele bogate ale copacilor (fara de care am fi fost murati dupa primele 5 minute). Ne ia vreo jumatate de ora sa ajungem la Waitara, trecand pe langa alte case pe care nici macar de invidiat nu le mai putem numi. Waitara School ne-a oferit ocaza sa re-incepem sa apreciem Normanhurst (prima scoala vizitata). Parea mai slab organizata, cladirile aveau un aspect nu neaparat jalnic, dar oricum nu ne-a inspirat mare incredere.  Una peste alta, am trecut-o pe ultimul loc din cele 3 visitate pana acum. Seara incepem sa ne uitam dupa case (sunt vreo 2 site-uri in care gasim preturile si adresele caselor de inchiriat). Daca gasim ceva interesant, mergem maine sa le vedem. Primul rezultat: in perimetrul scolii Wahroonga, doar 3-4 case de inchiriat, cu preturi variind intre 600-1200$/saptamana. Un calcul scurt imi spune ca cea mai ieftina dintre chiriile astea e aproape de doua ori mai mare decat ipoteca de la casa noastra din Pierrefonds... Cea mai ieftina casa am gasit-o la 295$/saptamana, si o sa cititi in jurnalul de maine ce impresie ne-a lasat. Noapte buna, Noi.