Ba la un moment dat, asa cum sade bine oricarui spectacol de gen, au inceput sa ia si voluntari dintre invitati, spre marele amuzament al celor care dealtfel se uitau inspre colturile superioare ale incaperii spre a nu fi selectati. Daca aveati nevoie de un motiv sa va mandriti saptamana viitoare (desi acelasi motiv v-ar putea da si cosmaruri daca ati incerca sa vizualizati scena), atunci sa stiti ca prietenul vostru din Canada de curand aterizat in Sydney a reprezentat cu cinste La Belle Provence pe ringul de dans, unduindu-se [disgratios dealtfel] in ritmul muzicii orientale, cu un baston sclipitor pe cap (don't ask...) si urmand sfaturile binevoitoare ale dansatoarei din burici.
 |
| Poze petrecere |
Duminica a trecut repede, o data pentru ca m-am trezit pe la 11 (Alex si Carmen, necunoscandu-ma indeajuns, au venit sa ma trezeasca de frica sa nu dorm prea mult si sa nu mai adorm seara).
A doua oara ca am plecat dupa pranz la o plimbare pe cat de placuta pe atat de "scurta", a trecut timpul foarte repede si inainte sa-mi dau seama s-a intunecat si m-am hotarat sa ma indrept spre casa.
Am plecat pe jos de la Alex si dupa o plimbare lejera de vreo 40 de minute am ajuns la statia de Ferry din Meadowbank. Am luat vaporul care mergea spre Circular Quay (in centru) si m-am pregatit de un voiaj pe apa de 45 de minute, in care eram sigur ca aveam sa fac o multime de poze, vremea fiind frumoasa si locurile prin care urmam sa trec - interesante.
Ajuns la Circular Quay, am coborat din Ferry si am facut o plimbare scurta in jurul Operei, dupa care am intrat in Gradina Botanica (chiar in spatele lui Opera House). Mi-am adus aminte de plimbarea pe care am facut-o cu un an jumate inainte impreuna cu Maria si Luca, cand ne-am oprit si am jucat fotbal pe pajiste, am vazut gaini inotatoare si lilieci uriasi (vulpi zburatoare), gradina de plante suculente si cactusi, un smochin urias care putea acoperi lejer 2 case normale, toate intr-un aer in care se combinau mirosurile multitudinii de plante si copaci in floare.
Nu stiu in ce masura o sa reuseasca pozele sa va redea imaginea unei dupa amieze aproape perfecte (ar fi fost pe de-a intregul daca as fi fost cu ai mei), dar sper sa va incite interesul de a ne vizita candva...
 |
| 2008-05-18 |
O saptamana usoara!
2 comments:
genul ala de sindrofie nu a fost nici pe gustul meu sau a lui carmen dar atmosfera a fost ok, si neam distrat. simteam nevoia sa completez un pic cele scrise de radu, deoarece nu vroiam lumea sa ifi faca o impresie gresita. nu ca miar pasa
Salut saltaretule!
Asta da spirit de adaptare la orice situatie. Si inca cu o rata de participare bunicica. Ceva imi spune ca nivelul max. de stres ce reprezenta discutia cu Maria in graficul tau a fost depasita in aceasta seara. Intrebarea mea ar fi: si cu bastonul ce faceai? :)
Despre noi: am avut un weekend lung pe care ne-am hotarat sa-l impartim in felul urmator:
Prima zi a trecut jumatate pana am reusit sa ne obisnuim cu ideea ca n-o sa ne ploua decat seara tarziu si astfel am reusit performanta suprema sa ne plimbam scoatem bicicletele la rulat pe pista din apropierea casei, activitate la care am avut compania placuta a Florestilor. Tot la ei ne-am petrecut si seara la pizza, bere si povesti si un film pe care n-as putea sa ti-l redau intrucat la jumatate din el am tinut ochii inchisi.
A doua zi a inceput cu aceeasi incertitudine ca si prima in privinta vremii, destul de capricioasa de altfel. Am reusit sa ne biruim mai repede indoielile si ne-am intalnit cu totii in Iles de Boucherville. Dupa putina hahaiala si cativa chips la bord, ne-am urcat pe biciclete si pe-aci ti-e drumul, vreo 15 km dupa masuratorile baietilor. Popasuri dese in care iepurii aspteptau broastele testoase si daca tot ii asteptau mai schimbau si o vorba-doua. In concluzie extrem de placut pana in momentul in care ne-am apropiat de locul de picnic, de unde veneau niste adieri de gratare de am crezut ca ne mancam ghidoanele.
Repede, cu mainile tremurande, ne-am etalat pe masa zecile de sunci si paini, legume si dulcice si am pornit sa ne indesam sub nas cu amandoua manutele, fiecare ce apuca.
Apoi, realizand abuzul, am incercat sa mai eliminam din caloriile tocmai depuse, fiecare cum s-a priceput : unii incercand sa inalte un zmeu, altii jucand fotbal, altii incercand sa nimereasca cu o paleta intr-o mingiuta, altii facand poze, etc. Ziua s-a terminat pe la un 6 :30, cand ne-am indreptat victoriosi cu totii spre masini.
A treia zi a fost cumplita : ploua cu ura si era frig. N-am stiut ce sa facem caci de treaba n-aveam chef, iar de distractie n-aveam vreme. Noi am sfarsit in ToysRUs, cautandu-i Andreei « bicicleta cu viteze si cu cric ». Am gasit-o, o vom lua joi asamblata. Nutrim speranta ca o vom putea pune si pe suportul de masina.
Am inceput saptamana fara chef si am o banuiala ca o vom termina la fel.
Te pupam si ne auzim,
Ioana
Post a Comment