Istorie veche - partea I

Cand stau asa singur, departe de alte distractii si preocupari, nu ma pot opri sa nu imi amintesc o istorie, se pare cu un sambure de adevar, petrecuta cu ceva timp in urma.

La vremea respectiva, 3 familii, prieteni, cu copii, incepeau sa cocheteze cu o idee care (unora dintre ei) urma sa le schimbe cursul vietii.

Cu siguranta, spune-vor unii, judecata le era afectata de frigul necrutator care an de an, la capatul catorva luni de iarna, le transforma vioiciunea intelectuala intr-o melasa de ganduri ce tanjea cu disperare la un tãrâm in care caldura sa le catalizeze nu numai metabolismul ci si spritele inghetate, si in care sa-si fluidizeze mentionatele ganduri prin cure cotidiene de aerosoli pe malul oceanului.

Acum nu va inchipuiti ca toti erau la unison. Nicidecum!

Unii dintre ei (in jur de unul, ce-i drept) mai echilibrati din fire, au incercat sa amane decizia in speranta ca fiind mai putin pripita, ar fi avut mai multe sanse sa fie mai matura. Pe cat de brava i-a fost intentia si speranta ca adierile zefirului primavaratec vor inmuia entuziasmul agitatorilor, pe atat de inutila incercarea de a-i aduce cu picioarele pe pamant.

Altii si-au mentinut interesul indeajuns de plapand ca sa acopere banuielile si sa nu fie trasi la raspundere ca submineaza entuziasmul general. Veche de cand omenirea, tactica de a spune "da" si a face "nu" a dat intotdeauna roade in a evita orice stari conflictuale.

Dinspre partea progresista, aflata in mod evident sub influenta unei beatitudini oarecum nejustificate atat la vremea respectiva cat si dupa cum aveau sa demonstreze evenimentele ulterioare, transpirau mesaje optimiste cu titlu propagandistic, promitand o viata comparabila poate numai cu a lui Pinocchio in Insula Placerilor, doar putin mai indepartata.

Serile in care se intalneau (destul de dese la vremea aceea) se transformau in orgii imobiliare, in care cele mai frumoase si scumpe locuinte din taramul fagaduintei se perindau pe internet prin fata privirilor lor pofticioase. Apartamente spatioase cu vedere ametitoare de la etajul 30, casute cu tigla pe acoperis si wombati in curte, dormitoare cu pereti de sticla pe care doar plaja cu nisip fin le mai desparte de valurile pline de surferi, toate puneau umarul si mai adaugau cate o hainuta la bagajele care erau deja aproape facute.

[Sfarsitul partii I]