In general au fost, evident, fotografii din zonele si momentele fierbinti ale lumii: din Afghanistan, Zimbabwe, Israel, Rusia, Iraq, Rwanda, Pakistan... Toate poze socante, care te fac sa te gandesti ca problemele noastre - ca m-a pârât vecinul la primarie ca-mi cade gardul sau ca n-am mai avut loc sa ma asez langa prietenii mei in tren sunt o nimica toata pe langa viata unora pentru care supravietuirea e o lupta care se duce zi de zi, si care alta realitate nu cunosc...
Au mai fost poze cu peisaje si animale si din sport: o faza dintr-un meci de baschet in care un jucator avea mingea, si un adversar avea degetele in ochii lui, dar la modul la care primele falange de la degete ii disparusera. complet inauntrul pleoapelor. Comentariul zicea ca nu s-a dictat fault la faza respectiva, iar jucatorul cu ochii nu numai ca n-a patit nimic, dar si-a mai si dus echipa la victorie marcand nu stiu cate cosuri de 3 puncte pana la sfarsitul meciului. A mai fost expusa o fotografie cu un schior (francez sau elvetian, parca) schiind (sau mai degraba incercand sa scape de) sub o avalansa, undeva in Alpi, si una cu un portughez la Campionatele Mondiale de Boogie Boarding (care e o placa de-aia pe care te pui pe burta si te dai pe val) tinute in Portugalia, unde zicea ca nu incepea competitia pana cand valurile nu atingeau 3 metri, iar portughezul nostru primise premiul pentru cea mai spectaculoasa cazatura, de pe un val de 5 metri !
Daca aveti chef si timp, intrati sa va uitati la pozele premiate, asta e poza care a castigat marele premiu.
La vreo 2 minute de biblioteca, trecand pe langa (vechea) Casa a Parlamentului si pe langa Sydney Hospital, choar inainte de intrarea in Hyde Park se gaseste [Barracks Museum]. Fosta inchisoare prin 1800, transformata ulterior in Institutie pentru femei (un fel de Tihuta, probabil?), tribunal si de prin 1958 muzeu, in fiecare an pe la vremea asta se organizeaza o punere in scena a vietii de atunci: soldati britanici in tuninci rosii, detinuti care muncesc in fierarie sau tamplarie, unii care faceau de mancare (pe bune, si mancau si ei si soldatii, ba chiar dadeau si publicului), muzicanti care intretineau atmosfera, una peste alta un eveniment foarte interesant. Am plecat la un moment dat si dupa ce am dat o tura mica in jurul cartierului, am inteles si eu pe unde eram (am ajuns la un parc legat de Gradina Botanica). Cand m-am intors la muzeu, soldatii (erau vreu 8 sau 10 Red Coats) marsaluiau de zor, faceau stanga-mprejur, se incolonau cate 2, cate 3, isi invarteau pustile, si le puneau pe umar, toate la comenzile "nervoase" ale unui "ofiter". Pe unii ii umfla rasul, altii incercau sa stea seriosi. Dupa ce au defilat ei prin fata muzeului, au intrat in curte si ne-au anuntat ca or sa traga cu pustile. S-au aliniat, au scos toti din buzunare cate un pliculet cu praf de pusca pe care l-au infundat pe teava si poc poc poc poc au tras toti (in afara de unul caruia nu i s-a descarcat pusca) - uitati-va la poze (sunt si doua filmulete)!
 |
| 2008-06-01 |
Iar de incheiere, pot sa va spun ca purtat de apele veseliei, am extrapolat si eu putin s m-am laudat la servici ca am ramas insarcinati, nu neaparat eu, cat grupul nostru de la Montreal. Colegii ne ureaza sa avem noroc si sa ne fie usor...
No comments:
Post a Comment