Istorie Veche - Partea a II-a

[Continuare din partea I] Apartamente spatioase cu vedere ametitoare de la etajul 30, casute cu tigla pe acoperis si wombati in curte, dormitoare cu pereti de sticla pe care doar plaja cu nisip fin le mai desparte de valurile pline de surferi, toate puneau umarul si mai adaugau cate o hainuta la bagajele care erau deja aproape facute.

Dar catalizatorul cel mai important a fost ideea ca plecand impreuna 3 familii, totul va fi mai usor: formalitatile, documentele, pregatirile, despartirea de prieteni, plecarea in sine, sosirea intr-un loc cunoscut numai din poze, acomodarea si nu in ultimul rand faptul ca cei trei copii urmau sa treaca prin aceasta transhumanta impreuna, si prin urmare schimbarea - cu siguranta socanta pentru puterea lor de intelegere de copii de 4-5 ani
- avea sa fie mult mai lina si mai usoara.

Modelul era bun, ar fi trebuit sa functioneze. Intr-un mod similar, dar fara copii, mai fusese aplicat inainte, si cu succes. Grupuri mai mari sau mai mici s-au desprins la vremea lor si s-au reunit pe alte meleaguri. Chiar daca pe unii viata i-a purtat in urbe diferite, au ramas la fel de apropiati pentru ca in definitiv vibrau nu neaparat pe aceeasi lungime de unda, dar macar in aceeasi faza si deci in armonie.

Revenind la amicii nostri, mai erau printre ei pareri pe care nu le-am amintit inca. In primul rand, copiii: pai copiii erau incantati de idee. La vremea aceea oricum cercul lor de prieteni se inchidea strict in jurul lor, si luati toti trei ar fi fost multumiti oriunde, atata timp cat se putau juca impreuna.

Punctul de vedere cu care, personal, ma simt cel mai solidar din toata istoria asta era unul de centru-rezervat. In tot entuziasmul quasi-general, s-a ridicat o intrebare aparent naiva si superficiala, care n-a avut viata mai lunga decat oricare dintre saleurile rasucite cu branza care erau pe masa in seara cu pricina. Ea gravita in jurul ideii principale de a pleca si a se stabili acolo impreuna, ca un mare grup fericit:
daca asta e catalizatorul intregii idei (s-a dovedit ulterior ca nu era, ci a avea numai rol de deodorant psihic cu aroma de prospetime), ce se va intampla in cazul in care, dintr-un motiv sau altul, vor ajunge in orase diferite? Sau in acelasi oras, dar unul hais si altul cea? Sau, Doamne fereste, pur si simplu nu s-or mai intelege si copiii, saracii, vor fi cei care vor suferi de pe urma asta?
In definitiv n-ar fi fost in nici un caz vorba ca n-ar fi supravietuit, ci doar ironic, faptul ca principiul fundamental pe càre s-a bazat toata ideea plecarii s-ar fi dus de râpã...

[Sfarsitul partii a II-a]