La fel si titlul de azi. Spre deosebire de dramaturgia britanica impletita cu televiziunea romana pre-revolutionara, oricat am incercat sa despart cele doua tematici (evenimentul de socri), nu am reusit.
In primul rand, preafericitul eveniment.
Am reusit (nu ma intrebati cum, sa zicem ca e bine sa ai prieteni sus-pusi) sa intru in posesia imaginii urmatoare:
Initial nu i-am acordat mare atentie, dar uitandu-ma mai bine (si va invit si pe voi sa faceti Zoom) am remarcat un nume destul de familiar... E cu putinta? Se pare ca este !
Felicitari dragilor, sa fiti sanatosi cu totii, imi pare bine ca avem cui sa dam placile de surf cand i-o ramane mici lui Luca !!
A doua tematica: bun venit socrilor, inteleg ca pentru ceva vreme Paul o sa fie plin de bunici, cred ca e super incantat, si fetele la fel.
Dar mai e altcineva in afara de mine caruia i se pare stranie coincidenta? Eu unul zic ca e o stransa legatura..
Cred ca au venit cu un scop, care cu mare maiestrie si eficienta a fost atins in primele cateva zile. Cornel a cedat presiunii, dupa o eroica rezistenta, si dintr-o data Bravia a devenit Baby Crib, Digital Surround s-a transformat in Baby Monitor, wireless (mai putine fire, deci), pregatirea fizica in jurul titiristei a dat rezultate, dar va spun parerea mea: e de bine!
Imi imaginez deja cum din umbra parasolar-ului de pe deck, cineva (nu spun cine) urmarea trupul puternic si bine desenat al gradinarului (nu spun care). Broboane de transpiratie ii scalda fruntea, iar determinarea din priviri reteaza iarba mai taios decat masina pe care o impinge. Efortul se contureaza pe bicepsii bronzati, sudoarea ii curge pe coapse, pana catre pantofii Puma albi din piele. Nu sunt surprins de loc atunci cand, cu un ordin scurt, cineva (de pe deck) striga la gradinar (nu spun cine): "Cornel, opreste-te. Upstairs. 1 minute"
Rezultatul? Vezi poza de mai sus.
Bine macar ca basement-ul e gata, stia Miki ce stia cand a apasat pe accelerator.
Bravo, copii!!!
(imi cer scuze celor care nu prea gasesc sensul in cele de mai sus. De vina e probabil entuziasmul care mi-a rapit coerenta frazelor)
3 comments:
We are miraculous
Ceva, fara a fi prea sigur insa, din continutul ultimului posting ma face sa cred ca in mare parte mi se adreseaza si cum nu pot rata ocazia, fie ea si doar starnita de o banuiala, ma voi prevala de dreptul oricarui muritor la replica (macar pe internet insa despre asta si multe altele in randurile ce urmeaza).
Am primit vestea si eu la randu-mi intr-o seara de primvara, in plin asfintit si chiar daca doamnelor li se vor umezi ochii cu un strop neprihanit ("vai ce frumos si romantic") domnii precis ma vor intelege cand voi pomeni de acea avalansa de bucurie, teama, ingrijorare, mandrie, grija, agonie, extaz totul intr-o fractiune infinitezimala de secunda.
Cu acestea am definit fondul evenimentului in sine. Cate ceva despre forma.
Am aflat dara ca suntem insarcinati (as in "we are pregnant") si, desi un pic nedumerit la inceput de semantica, din ce in ce mai mult devin partizanul acestei exprimari. De ce am spune asteptam (as in "we are expecting")? Personal imi suna ca si cum unul din noi -nu dau nume- stand pe canapea si privind la omuleti verzi ce incearca sa ia in stapanire Pamantul tipa dupa o bere fiind intr-o eterna asteptare ca miracolul genezei sa se savarseasca timp in care celalalt, precum Atlas purtand (ce va sa devie) umanitatea cauta disperat desfacatorul. Si mitraliera. Fair? Nope. In concluzie, ca sa termin acest paragraf, promit sa va tin la curent cu masurile empatice ce voi lua pentru a egala starile (noastre!) de discomfort pe masura ce vor aparea.
Cer (aici este cer, si nu cerem; cand este vorba de o boacana, cele de mai sus nu se aplica) iertare tuturor celor din jurul nostru carora nu le-am facut dezvaluirea mai devreme. Am asteptat doua momente importante ce trebuiau sa se petreaca la numai o zi diferenta.
Primul a fost vizita la doctor unde fara nici un fel de ceremonie la intrebarea -desi eu nu am fost, de acum asa gandesc- noastra "doctore, ca sa folosesc numai expresii nord-americane, eu cred ca noi (sic) avem o ciabatta la toaster" raspunsul a venit prompt "da doamna, asa arata, tocmai ce se plamadeste".
Iar cat despre al doilea [oftat prelung]... Caci filosofii sofisticate spun ca mereu o veste buna atrage dupa sine zambetul destinului se pare ca descoperirea noastra (!) atata a lingusit karma incat fara sa stea prea mult pe ganduri ne-a si trimis cu Air France-ul pe cei doi magi de la rasarit, T&T, Tihan and Tihan sau, (daca tot am facut atatea referiri la Alice) pe al lor nom-de-guerre, Tweedledum and Tweedledee.
Saru'mana Cristina, minunat curcan, caci la cina ta ne-am laudat cu ce stim noi sa facem ceea ce a starnit mare bucurie, lacrimi, ciocnit de pahare si, fiind latini, au parut justificate dintr-o data excese altfel de negandit "Vezi Aurico, sa ma mai iau eu dupa tine si sa-i lasam singuri atata vreme; hai, da-mi doua colebile ca pezivenghiul asta mi-a crescut timolul de bucurie; stiam eu ca este de isprava dupa cum mi-a baut Borsecul ala de pe balcon fara sa clipeasca!". **Exista o poveste aici iar daca mai este vr-un colt de galaxie care inca nu a auzit-o, va rog amintiti-mi, poate o astern undeva, candva.
Si acum ca am reusit sa bag trenul in gara (vedeti? cu adevarat magi; dupa numai doua zile m-au si modelat dupa chipul si infatisarea...), salut Radu.
Multumesc foarte mult pentru randurile tale, foarte dragut din partea ta, dupa ce era sa-mi zdruncini starea de zen din matrimoniu cu cozonacii tai (celor necunoscatori: Radu framanta si coace cozonaci, aidoma Cenusaresei, dupa miezul noptii) acum m-ai bagat in alta dandana (-le). Zau omule, si eu care pret de cat sa duci un frigider din Longueuil pana in Pierrefonds facand o halta sa scapi de o plita in Cote des Neiges (nu i-a placut mamei, ce vrei?), am regretat ca ai plecat...
Priveam mai deunazi pe blog minunadu-ma la cat de fara opreliste pare progresul cand ma pomenesc cu vocea ceea ademenitoare susurand in ceafa "la ce te uiti tu acolo, nestematule?". M-am emotionat luat astfel si am raspuns cam stangaci, asa cum m-am priceput "cred ca vad si eu in sfarsit cum ar arata un A380 cand trece prin dreptul jetului de ultrasunete". Lasand la o parte ca nu a parut deloc amuzata a tinut mortis apoi sa citeasca cam tot ce ai avut tu de scris si crede-ma, mie nu mi-a sunat chiar a bine "Iete-te altul care le stie pe toate [nu am mai intrebat cine ar fi, in opinia ei, primul] Hahahaha [aici rasul mi-a sunat cam sardonic, insa poate ma insel ca asa sunt eu, sensibil] 'Upstairs. 1 minute' hai? Ce exact te-ai laudat tu pe la beri, mic giuvaer? Nu cumva ca alergi si maratonul?"
Acum trebuie sa te las, va multumesc (-mim) tuturor, ma duc sa ma intind nitel, ne simtim obositi.
Ma simt dator sa fac o mica precizare, ca sa evit orice confuzie. Poate de fapt nu era nici o confuzie la mijloc, si nu e decat modalitatea mea subtila de a sugera cititorului sa interpreteze informatia si dintr-un punct de vedere al performantei [sportive].
"1 minute" reprezinta intervalul pe care (dupa ce esti exploatat ore in sir la smuls buruieni, curatat piscina, tuns iarba, adunat omizile din copaci, curatat si vopsit deck-ul si alte distractii ale micului proprietar pierrefondez) il ai la dispozitie ca sa strangi sculele, sa le aranjezi frumos in sopron [inca 47 secunde], sa dai buzna in casa catre baie, sa te intorci sa-i umpli un pahar de apa lui Miki - tocmai ti-l ceruse in timp ce urcai scarile - si sa i-l duci in dormitor [25 de secunde] , sa te dusezi, barbieresti, parfumezi, strecori in ceva confortabil - [mai ai 15 secunde], sa stingi luminile [12 secunde], aprinzi lumanarile [3 secunde, ca nu gaseai bricheta de cand s-a lasat Miki de fumat], dat drumul la muzica anilor '80 [1 secunda] si sa te introduci nerabdator in asternuturi [Houston, we have a lift-off]. Greul de-abia acum incepe.
Nu ma pot abtine sa nu pun si comentariul lui mama, ca e prea draguta... Sper sa nu se supere:
" Pic marti dimineata de la Izvorani si ma grabesc sa aflu ultimele stiri de la tine ; deschid calculatorul si dau peste poza cu ecografia . Un moment de surpriza , nu ma indoiesc ca este a Mariei , si cand imi revine graiul [ mental ] zic : " stiam eu !" apoi : " baiat ?" Aici se incurca previziunea ; stiam ca trebuie sa fie fetita . Ei , asta - i , e baiat . Mai departe , normal , acum are cui sa ramana surful lui Luca atunci cand va fi mic pt el .
Citesc mai departe si incep sa inteleg dar raman inca indoita , si incet ,incet indoiala incepe sa se stearga . A , e vorba de altcineva !
Insfarsit , bine ca este a lui Cornel , ca e baiat simpatic ."
Post a Comment