Fiul ploii

De cateva zile n-am mai vazut soarele. Ploua cand marunt, cand torential iar cand bate vantul e de-a dreptul frig. Cand ma gandesc ca suntem in iunie, echivalentul lui decembrie pe meridianul nostru, ma gandesc ca poate e normal.

Pe o ploaie cu spume care a inceput pe la pranz si nu s-a mai oprit pana seara tarziu, ieri dupa amiaza m-am dus la dealer sa iau motorul (toate trei, scooter-ul lui Carmen, motorul lui Alex si al meu, sosisera luni si ne asteptau sa le ridicam).

Am plecat de la servici pe la 4, dupa ce ieri am ajuns in jur de 10 fiindca m-am trezit prea tarziu... M-a plouat bine pana la statia de autobuz si stateam si ma intrebam cum o sa fac daca nu se opreste ploaia (in naivitatea mea inca mai speram...). O optiune era sa ni le trimita acasa, si de ce mergea mai mult auobuzul cu apa siroindu-i pe geamuri, de-aia ma gandeam mai serios la alternativa asta.

Dar pentru ca problema era una de lunga durata (ce o sa fac daca ma prinde ploaia pe drum? Sau daca ploua 2-3 zile la rand? Imi iau iar abonament de autobuz?) m-am gandit ca oricum trebuie rezolvata asa ca l-am sunat pe John, vanzatorul, si l-am intrebat cum ma rezolva cu ploaia? Ma uitasem pe internet cu o zi inainte dupa costume de ploaie pentru motoristi si vazusem intre 60 si 120$ dar cum nu ma ajuta cu nimic, ca intr-o ora urma sa zburd cu "fiara" prin torente, trebuia sa gasim o solutie rapida. John Vanzatorul mi-a spus ca ma reolva, asa ca ca o parte din griji (cam 2%) mi s-au risipit.

Am ajuns la dealer pe la 5, cu cateva minute inainte sa inchida. Motorul, evident, nu era acolo, trebuia adus din alta parte si nu ajunsese (nu ma intrebati de ce). A sosit si el dupa vreo 10 minute, si, sincer, chiar nu era asa urat precum ma asteptam. Fiind modelul nou, nu gasisem pe nicaieri pe internet poze cu el, tot ce aparea era cel vechi, care - pentru mine cel putin - nu era foarte appealing. Nu-i vorba, ca nici asta nu debordeaza de creativitate in design, dar e decent (mai ales tinand cont ca e mai ieftin decat un scooter...)

Pe langa el, castile (am luat casca lui Alex, pe a mea o s-o iau mai mica, sa i se potriveasca .Mariei, si intre timp o sa merg cu casca unui prieten), manusile (faine dealtfel) si hainele de ploaie. Casca a intrat in pretul motorului (de la ei), manusile le-a negociat Carmen, tot in pret, iar pantalonii si geaca de ploaie au incercat sa mi le vanda la 150$. Pentru ca n-aveam cum sa incalec Fiara (femininul de la fier) si sa o duc acasa pe ploaia aia cu clabuci ne-îmbracat corespunzator, am negociat costumul la 75$ si l-am platit 50, ca atat aveam cash la mine, si cititorul de carduri nu le mergea.

Pe la 6 fara un sfer am fost gata de plecare, cu anti-ploaia pe mine, casca in cap, manusile in maini si pantofi de piele intoarsa in picioase.. Am luat-o usurel, ca sa ma obisnuiesc si cu motorul, si cu partea stanga, si cu noaptea, si mai ales cu ploaia. La prima intersectie importanta mi-am dat seama ca ar fi trebuit sa merg drept, dar nu mai puteam pentru ca eram deja pe banda din dreapta (de la mijlocul drumului adica, da?) si a trebuit sa o iau, vrand nevrand la dreapta. Ca sa revin pe drumul meu, m-am invartit putin printr-un cartier de case, lucru binevenit dealtfel pentru ca m-am mai imprietenit cu motorul.

Baiatul de la magazin mi-a zis ca trebuie sa merg pana la Forest Way si dupa aia pe Mona Vale. Problema cea mai mare a fost sa inteleg Forest Way-ul pentru ca din cauza accentului a trebuit sa-l pun sa-mi repete:
- ...si o iei pe Forest Way...
- Forester ?
- Nu, nu. Forest Way.
- Forest Whale? am intrebat eu, nu prea intelegand ce are balena cu padurea.
- nu. Fo-re-st ? Da? Wa-ay.
- aa, Forest Way...

Odata ajuns pe Forest Way, timp de vreo 40-50 de minute n-a fost decat ploaie, vant, sosea si masini. Nu m-am mai ratacit decat o data, dar am gasit repede drumul. Din cauza ploii si vitezei, fata imi amortise de la obraji in jos, ca atunci cand iti tii mult timp dusul cu presiune pe piele. Si totusi, din cauza costumului de ploaie, nu m-am udat pe dedesubt si nu mi-a fost frig.

In schimb, cand am ajuns acasa, pantofii mei de piele intoarsa aveau cate un litru jumate de apa fiecare inauntru si i-am rulat afara din picioare ca pe ciorapi. La cata apa aveau, cred ca o sa se usuce la timp ca sa-i pot incalta cand ajung Maria si Luca incoace.

Dar la sfarsitul serii, dupa un binevenit si intens dus fierbinte (si gratie lui Alex, care de mila mea s-a dus si l-a bagat inauntru), aveam motorul in garaj, pentru prima oara dupa 7 ani.